Corect! :)

Cum chefuia Constantin Brâncuşi

Una dintre petrecerile de pomină a avut loc în anul 1924. În anul 1924, intelectualii bucureşteni, scriitori, artişti plastici sau pur şi simplu „chibiţii" acestora au fost cuprinşi de o vie animaţie la vestea că „vine Brâncuşi". Această ştire a şi devenit un adevărat salut atunci când se întâlneau pe stradă. Iar Brâncuşi a venit, ceea ce a prilejuit grupului avangardiştilor, Tristan Tzara, H. Maxy, Marcel Iancu şi Ion Vinea, să ofere mese festive şi întâlniri la cafenele, secondate întotdeauna şi de o armată de veleitari la nemurire. Dar, într-o zi, Păstorel Teodoreanu, cunoscut pentru epigramele lui şi „cronica gastronomică" din diferite reviste, a propus să se organizeze o masă la care Brâncuşi să fie „numai al nostru". Poetul Ion Vinea a publicat, deja, în „Contemporanul" de atunci în întâmpinarea acestei întâlniri cu marele sculptor, un poem, un adevărat imn de slavă, intitulat chiar „Pasărea măiastră". „Versuri delicate, vibrante, de mare audienţă", conform memorialistului Ioan Rusu Şireanu, „cronicarul" acelei întâlniri. Cum arăta Brâncuşi Şi iată-l pe Brâncuşi la Bucureşti: „S-a oprit în faţa noastră. Are aproape 50 de ani. Barba lunguiaţă, dezordonată, ascuţită în vânt, are luciu de lac negru şi presărări sure, ici-colo. Ne priveşte scurt, repede, cu ochi sfredelitori, cu o sprânceană puţin ridicată. În salut şi în vorba lui e un stil rustic, ca la românul care cunoaşte tot satul". După ţuicile de rigoare, cu icre şi măsline, şi apoi după primele pahare cu vin, Păstorel Teodoreanu, convins că l-a dat gata, îl întreabă dacă i-a plăcut saramura de crap. Brâncuşi răspunde calm şi sigur de el: „E crap de crescătorie... cam umflat cu grăsime, cam aromat... Saramura e prea lungă". Zâmbeşte apoi maliţios şi rezumă: „bucătarul s-a căznit, dar numai cazna nu ajunge. Are prea mult morcov, a stat la un foc prea tare... Încolo, merge"... Apoi, patronul localului a servit un „ghiveci al casei". Din nou, Păstorel s-a aplecat spre Brâncuşi şi l-a întrebat dacă îi place, iar maestrul a răspuns: „bucătarul s-a căznit. Dar numai cazna nu ajunge. Are prea mult morcov, a stat la un foc prea tare". După care, Cezar Petrescu i-a luat-o înainte şi l-a imitat în veselia tuturora: „Încolo, merge!". Masa a continuat cu glume şi dialoguri ironice sau serioase, până ce Păstorel a citit versurile făcute cu acest prilej. „Cu ciocanul şi cu dalta sunteţi, maestre, divin. Dar acum întreb o alta: Fi-veţi, oare, şi la vin ?!". Brâncuşi l-a privit insistent câteva clipe, după care l-a întrebat: „Mă provoci?!". Iar când Vulturescu s-a declarat „un băutor eminent", fără să mai aştepte răspunsul, l-a luat lângă el şi pe Păstorel şi, în timp ce întindea paharele, a cerut repetat: toarnă, toarnă, toarnă. Şi, astfel, paharele se goleau unul după altul într-un ritm nebun. După un timp, Păstorel a căzut pe un scaun, terminat. A mai durat puţin până ce şi Vulturescu a avut aceeaşi „soartă" şi a căzut complet ameţit pe alt scaun. Brâncuşi, după ce a văzut că nu mai are adversari la pahar, l-a luat pe Păstorel în braţe şi a jucat cu el o ciuleandra drăcească. Apoi l-a aşezat pe un scaun şi l-a luat la rând pe Vulturescu, l-a învârtit minute în şir fără să se clatine o clipă. A fost o noapte de pomină, de care bucureştenii şi-au amintit mult timp.] Virgil Lazar, Romania Libera

:)

Cele mai frumoase Apple Stores.

Cele mai frumoase Apple Stores.

Pudong (Shanghai) – Magazinul cilindric din Shanghai este o bijuterie arhitecturala si de brand. Are o scara interioara circulara care ii conduce pe clienti catre partea superioara a cladirii unde se afla de fapt magazinul.

Paris (Franta) – Apple Opera Store este conceput pe gustul si dupa spiritual parizian. Urmeaza o linie clasica pentru a se incadra in stilul frantuzesc, sticla si scarile cromate fiind inlocuite cu lemnul si fierul forjat.

Convent Garden (Londra) – Magazinul din Londra dispune de arcade somptuoase la intrare, iar in interior de un tavan prin care se poate vedea cerul. Scarile interioare sunt din sticla, in forma de spirala si de patrat.

Grand Central (New York) – Aici, spatiul Apple este urias. Cei aproximativ 7.000 mp il fac cel mai mare magazin Apple din lume. Este amplasat practic intr-o gara si primeste cam 750.000 vizitatori in fiecare zi.
 

Nanjing East (Shanghai) – In acest caz, Apple a renuntat la liniile drepte, atat de comune, optand in schimb pentru colturi rotunjite.

Sanlitun (Beijing) – Acesta este primul magazin Apple deschis in China si a devenit „vedeta” dupa ce clientii au aruncat in el cu oua, nemultumiti fiind de anularea lansarii iPhone 4S.
 

IFC Mall (Hong Kong) – Cel mai de seama magazin Apple din Hong Kong a fost deschis recent, in septembrie 2011. Este unic datorita amplasarii, deasupra unui pasaj pe sub care masinile trec nestingherite.

Fifth Avenue (New York) – Este iconic pentru stilul Apple inspirat din cladirea muzeului Louvre, fiind complet din sticla (inclusiv scarile). Lansat in 2006, magazinul a devenit un model pentru ceea ce inseamna design inovativ. Cubul de sticla a fost renovat recent, iar investitia a costat compania peste 6 milioane de dolari.   

 

 

Marturii despre Hristos: RAPORTUL lui PILAT, GUVERNATORUL ROMAN AL IUDEII, catre CEZARUL TIBERIU

Preluat de pe lacasuriortodoxe.ro si de Facebook! :)

Raportul lui Pilat a fost gasit in una din bibliotecile Vaticanului de catre un student german care se afla la Roma pentru studii teologice. Dar studentul acesta nu l-a gasit prea important ca sa-l copieze. intamplarea a facut insa ca peste cativa ani fostul student sa-i povesteasca despre el unui englez, W.D. Nahan. Englezul s-a aratat extrem de interesat si prin interventii staruitoare l-a convins pe tanarul german, ajuns intre timp profesor de teologie, sa ia legatura cu Vaticanul pentru a-i procura o copie. Intrat in posesia documentului Nahan l-a tradus in limba engleza, incredintandu-l unui cotidian de mare tiraj din Anglia.

RAPORTUL lui PILAT, GUVERNATORUL ROMAN AL IUDEII, catre CEZARUL TIBERIU

Catre Cezarul Tiberiu, Nobile Suverane, salutare! Cauzele care au provocat acea tulburare in Ierusalim, au fost in legatura cu Iisus din Nazaret, si evenimentele care au avut loc in provincia mea acum cateva zile, au fost de un astfel de caracter care ma face sa vi le raportez cu deamanuntul, pentru ca eu nu voi fi deloc surprins daca, in scurgerea timpului acestuia, nu se va schimba cu totul soarta natiunii noastre, caci se pare ca in zilele din urma, zeii au incetat de a mai putea fi ispasiti. Eu, din partea mea, sunt gata sa spun: blestemata fie ziua aceea in care eu am urmat pe Valerius Gratius la guvernarea Iudeii. La sosirea mea in Ierusalim, am luat in primire sala de judecata si-am poruncit sa se faca ospat mare, la care am invitat pe Tetrarhul Galileii, dimpreuna cu Arhiereul, si pe toti oficiantii lui. La ora anuntata, niciunul din oaspeti nu s-a aratat. Aceasta a fost o insulta pentru onoarea mea personala!…. Mai tarziu, dupa cateva zile, a venit la mine Arhiereul, ca sa-si ceara scuze. Imbracamintea si purtarea sa erau grozav de viclene. El pretindea ca religiunea sa il opreste pe el si pe supusii lui, de a sta la aceeasi masa cu romanii si sa inchine libatiuni (ciocniri de pahare) cu ei. Eu am crezut e bine sa accept aceasta scuza, dar tot cu acea ocazie m-a convins ca cei cuceriti se declara dusmani ai cuceritorilor, si mi se parea ca, dintre toate orasele cucerite, Ierusalimul unul era cel mai greu de carmuit. Atat de turbulent era acest popor, incat eu traiam mereu cu frica sa nu izbucneasca in orice moment o rascoala. Pentru suprimarea ei eu nu aveam insa, decat o mana de soldati si un singur sutas. Am cerut intariri de la Guvernatorul Siriei, dar acesta m-a informat ca si el abia are trupe indeajuns pentru a-si apara provincia sa. O dorinta nestapanita de cucerire, adica de a ne intinde imparatia dincolo de mijloacele noastre de aparare, ma tem sa nu fie o cauza de rasturnare a nobilului nostru guvernamant. Printre mai multe vesti ce mi-au venit, una m-a interesat in mod deosebit: un tanar – se zicea – a aparut in Galilea, predicand pe un ton bland si nobil o alta lege, in numele lui Dumnezeu ce l-a trimis. La inceput ma temeam ca acesta sa nu fie vreun agitator care sa atate poporul contra Romanilor, dar nu dupa mult timp temerile mele au fost spulberate. Iisus din Nazaret, a vorbit mai mult ca un prieten al Romanilor decat al evreilor. Trecand intr-o zi pe langa locul ce se chema Siloan, am vazut o mare adunare de popor, iar in mijlocul ei pe un tanar care statea rezemat de un copac si, in seninatate si calm, predica multimii. Mi s-a spus ca este Iisus. Era tocmai ce ma asteptam sa vad, atat e mare era deosebirea intre El si ascultatorii lui. Parul si barba sa aurie, ii dadeau o infatisare cereasca. El parea a fi cam de vreo 30 de ani. N-am vazut in viata mea o privire atat de senina si de dulce, un contrast izbitor intre El si ascultatorii lui, cu barbile lor negre si fetele intunecate. Ne voind sa-l intrerup prin prezenta mea, mi-am continuat drumul inainte, dar am facut semn secretarului meu sa se asocieze multimii si sa asculte ce vorbeste. Numele secretarului meu este Naulius. El este stranepotul sefului de spionaj si de conspiratie, care s-a ascuns in Etruraia, asteptand pe Catalina. Naulius este un vechi bastinas din Iudeia, astfel ca el cunoaste bine limba ebraica. imi este foarte devotat si vrednic de toata increderea. Cand am sosit si am intrat im sala de judecata am gasit pe Naulius care mi-a istorisit cuvintele auzite de Iisus la Siloan. El mi-a zis: „Niciodata nu am citit in carti sau in lucrarile filozofilor, ceva ce ar semana predicilor lui Iisus. Unul dintre evreii rasculatori, dintre care sunt atatie in Ierusalim, l-a intrebat daca este cu cale de a da tribut Cezarului, Iisus a raspuns: “Dati Cezarului cele ce se cuvin Cezarului, si lui Dumnezeu, cele ce se cuvin lui Dumnezeu”. Tocmai din cauza intelepciunii lui, eu am ingaduit Nazarineanului libertatea, pentru ca era in puterea mea sa-l arestez si sa-l trimit la Pretoriu, dar aceasta ar fi fost impotriva dreptatii ce a caracterizat totdeauna pe Romani. Omul acesta nu era nici tendentios si nici rasculator, si eu l-am ocrotit cu protectia mea, poate necunoscuta lui. El avea libertatea sa lucreze, sa vorbeasca si sa faca adunari si sa tina predici poporului si sa-si aleaga ucenicii, neimpiedicat de niciun mandat pretorian. Daca s-ar intampla insa, fereasca-ne zeii, aceasta este doar o presupunere, daca s-ar intampla, zic eu, ca religia stramosilor nostri sa fie inlocuita de religia lui Iisus, lucrul acesta s-ar datora acestei nobile tolerante si prea marii indulgente pe care le ingaduie Roma. Pe cand eu, mizerabil nenorocit, voi fi fost poate instrumentul pe care crestinii il numesc “Providenta” prin care sa vina peste noi aceasta soarta si destin. Dar libertatea aceasta nemarginita, data lui Iisus, a indignat tare pe evrei; dar nu pe cei saraci, ci pe cei bogati si puternici, intr-adevar, Iisus era foarte aspru cu cei din urma (cu bogatii) si de aceasta a fost pentru mine un bun motiv de a nu tulbura libertatea Nazarineanului. Fariseilor si carturarilor le zicea: „Voi sunteti pui de vipera, voi va asemanati cu mormintele varuite”; alteori indignat de ingamfatele lor postiri si daruiri ale bogatilor le spunea ca „doi bani ai unei vaduve sarace sunt mai pretuiti inaintea lui Dumnezeu”, decat darurile lor bogate. in fiecare zi se faceau plangeri la sala de judecata contra abuzurilor evreilor bogati. Eram informati ca vreo nenorocire o sa i se intample acestui om; caci nu va fi fost pentru prima oara, cand Ierusalimul sa-si omoare cu pietre pe cei care erau numiti de ei „profeti”. Si daca Pretoriul le va refuza plangerea, ei vor face apel la Cezarul! Conduita mea a fost aprobata de senat, si mi s-a promis o intarire de soldati, dupa terminarea razboiului cu Partii, fiindca altfel, eu nu eram in stare sa preintampin o rascoala. M-am hotarat apoi sa iau o masura, care fagaduia de mai mult, pentru a stabili linistea in oras, fara a supune Pretoriul la concesiuni umilitoare. Am scris lui Iisus, invitandu-l la o convorbire cu mine, in sala de judecata, si el a venit. Precum stiti, Nobile Suverane, in venele mele curge sange iberic amestecat cu sange roman, care nu cunoaste frica si este nesupus emotiilor: ma plimbam prin curtea palatului meu, cand Nazarineanul aparu si, cand am dat cu ochii de el, mi s-a parut ca si cum o mana de fier mi-ar fi legat picioarele de pamant si tremuram, fara voia mea, ca un vinovat, desi Nazarineanul era calm si linistit ca un nevinovat. Cand a venit la mine, s-a oprit deodata si ca printr-un semn, parea ca-mi zice: Iata-ma, am sosit! Catva timp eu am ramas incremenit si priveam cu admirare, respect si frica, asupra acestei figuri de om supranatural, o forma de om, necunoscuta numerosilor pictori si sculptori, care au dat forme si figuri la tot felul de zei si eroi. „Iisuse, i-am zis in cele din urma si limba mea gangavea…, Iisuse din Nazaret, eu ti-am dat, timp de trei ani de zile, o mare libertate de vorbire si rau nu-mi pare. Cuvintele tale sunt ale unui intelept, ale unui om invatat. Nu stiu daca tu ai citit Socrate sau Platon, dar un lucru iti spun, ca in predicile tale se afla o simplitate majestuoasa, care te ridica mult mai sus deasupra acestor filozofi. Imparatul este informat despre tine, si eu, umilul sau reprezentant in aceasta comunitate, sunt foarte fericit ca ti-am ingaduit aceasta libertate, de care te bucuri si tu atat de vrednic. Totusi nu pot ascunde de tine ca predicile tale au starnit mari si puternice dusmanii contrata. Nici aceasta nu este de mirat: Socrate si-a avut dusmanii sai, si a cazut victima lor. Ai tai sunt fara indoiala aprinsi contra ta, din pricina libertatii pe care ti-o dau. Ma invinuiesc de a fi in legatura directa si unire cu tine, cu scopul de a dezbraca pe evrei de mica putere ce o mai au de la romani. Rugamintea mea deci – nu zic puterea mea – este ca tu sa fii pe viitor mai cu bagare de seama si sa eviti a jigni mandria dusmanilor tai, ca sa nu se rascoale populatia stupida in contra ta, si sa ma sileasca pe mine sa intrebuintez mijloacele justitiei…”. Nazarineanul insa a raspuns linistit: „Print al pamantului, cuvintele tale nu ies din adevarata intelepciune. Spune furtunii: stai in mijlocul muntelui, caci altfel vei dezradacina copacii din vale. Furtuna iti va raspunde: numai Dumnezeu cunoaste incotro merge furtuna. Adevar zic tie, inainte de a inflori rozele Saronului, sangele celui drept va fi varsat…”, continua el cu emotie. Eu i-am zis: „Tu esti mai pretios mie pentru intelepciunea ta, decat toti tulburatorii acestia si ingamfatii de farisei, care abuzeaza de libertatea data lor de Roma, comploteaza contra Cezarului si ne tin intr-o frica continua, acesti mizerabili nelinistiti. Ei cunosc ca lupul din padure se-mbraca uneori in lana si piei de oaie. Eu te voi apara fata de ei. Palatul meu de justitie este deschis tie pentru scapare…”. Cu nepasare, si clatinandu-si capul, cu un har si un zambet dumnezeiesc Iisus imi riposta “Cand ziua aceea va fi sosit, nu va fi scapare pentru Fiul Omului, nici sub pamant. Salasul celui drept este acolo, zise el aratand spre cer: ceea ce este scris in cartile profetilor, trebuie sa se implineasca”! “Tanarule, i-am raspuns eu pe un ton moale, tu ma obligi ca simpla mea cerinta sa o preschimb in porunca. Siguranta provinciilor mele, care este incredintata ingrijirii mele cere asta. Trebuie sa arati mai multa moderatie in predicile tale. Nu vatama pe altii, aceasta iti poruncesc. Fericirea ta te insoteste, mergi in pace”. “Print al pamantului, a raspuns Iisus, nu am venit ca sa aduc in lume razboi, ci pace si iubire si bunavointa. Eu m-am nascut in aceeasi zi in care Cezarul a dat pace lumii romane. Prigonirea nu este de la mine. Eu o astept de la altii, si o voi intampina in supunere fata de vointa Tatalui meu, care mi-a aratat calea. De aceea, restrange-ti putin intelepciunea ta lumeasca. Nu este in puterea ta, de a aresta victima de la picioarele altarului ce ispasesc”. Dupa aceste cuvinte el a disparut ca un nor luminos, dupa perdelele pretoriului. Dusmanii lui Iisus s-au adresat in cele din urma lui Irod, sa se razbune asupra Nazarineanului. Daca Irod ar fi urmat propria sa inclinare, in aceasta privinta, el ar fi ordonat imediat osanda la moarte a lui Iisus; insa el, desi mandru de cinstirea domniei sale, se temea de senatul Roman, de a nu comite vreo fapta care ar fi putut sa-i nimiceasca influenta sa asupra Senatului, astfel nu lua nicio hotarare. Intr-o zi, Irod veni la mine in pretoriu. Cand s-a ridicat sa plece, dupa cateva cuvinte neinsemnate, m-a intrebat ce parere am eu despre Iisus Nazarul. Eu i-am spus ca dupa parerea mea, Iisus este un mare filozof, dupa cum unele natiuni mari adesea produc, si ca invataturile sale, cu niciun chip, nu pot fi socotite ca fiind eretice sau primejdioase, iar Roma este dispusa a-i ingadui toata libertatea de a vorbi si este indreptatit prin faptele sale. Irod a suras cu ironie si salutandu-ma, cu respect prefacut, s-a departat. Se apropia marea sarbatoare a evreilor; conducatorii religiosi planuiau sa se foloseasca de aceasta ocazie si de exercitarea populara, care are loc intotdeauna, la sarbatoarea Pastilor lor. Orasul era arhiplin de o populatie turbulenta care dorea moartea Nazarineanului. Spionii mei mi-au raportat ca Arhiereii si Fariseii intrebuinteaza tezaurul templului ca sa mituiasca in acest scop pe popor. Primejdia crestea pe fiecare ora. Am scris atunci la Prefectul Siriei sa-mi trimita imediat o suta de soldati de infanterie si tot atatia de cavalerie, dar el a refuzat sa-mi trimita. M-am vazut atunci ramas singur, numai cu o mana de soldati; niste pazitori imbatraniti in mijlocul unui oras rasculat, neputinciosi de a reprima o rascoala si fiind silit sa o tolerez. Rasculatii au pus mana pe Iisus, si cu toate ca ei simteau ca nu au de ce sa se teama de Pretoriu, crezandu-ma alaturi de conducatorii lor, in privinta aceasta, au continuat sa strige: „Rastigneste-l!”. Trei partide se unisera impotriva lui Iisus: Irodienii, Saducheii si Fariseii; Saducheii, a caror conduita era sprijinita de doua motive: ei urau pe Iisus, si doreau sa scape de sub jugul roman. Acestia nu au putut uita niciodata, intrarea mea in sfantul lor oras, cu steaguri care purtau chipul imparatului Roman, desi eu cu acea ocazie, am facut o greseala din necunoasterea legilor lor. Totusi, in ochii lor, profanarea aceasta nu s-a micsorat. O alta nemultumire pe care o purtau ei insisi, era propunerea mea, de a intrebuinta o parte din tezaurul templului pentru ridicarea de cladiri publice. Din cauza acestei propuneri, ei erau plini de amaraciune. Fariseii erau dusmanii pe fata ai lui Iisus, si nu le pasa prea mult de guvernul nostru. Ei au fost siliti sa inghita timp de trei ani si jumatate pilulele amare pe care Nazarineanul le arunca in fata lor, in public, oriunde se ducea, si fiind prea slabi si sfiosi si neavand curajul de a lua singuri masurile dorite, ei au fost bucurosi de a se uni cu Irodienii si Saducheii. Pe langa cele trei partide, ei mai aveau de luptat impotriva unei populatii indarjite si totdeauna gata de a se uni la rascoala si de a se folosi de confuzia si neintelegerea ce rezulta din aceasta. In felul acesta Iisus a fost tarat inaintea Arhiereului si condamnat la moarte. Cu aceasta ocazie, Casa Arhiereului, a savarsit umilul fapt de supunere; el si-a trimis prizonierul la mine ca sa pronunt eu osanda definitiva, asupra lui. Eu i-am raspuns ca, deoarce Iisus este Galilean afacerea cade sub jurisdictia lui Irod si am poruncit sa-l trimita la el. Acel tetrarh viclean si-a marturisit umilinta, pretextand a avea respect fata de mine, prin sutana Cezarului, mi-a incredintat mie soarta acestui om. Indata palatul meu a luat infatisarea unei cetati ocupate. Fiecare moment ce trecea, sporea numarul tulburarilor. Ierusalimul era inundat de populatia adunata de prin muntii Nazaretului. Se pare ca toata Iudeia se afla la Ierusalim. Eu imi luasem de femeie (sotie) o domnisoara dintre Gali, care avusese niste descoperiri pentru viitor. Plangand, ea s-a aruncat la picioarele mele si mi-a zis: „Pazeste-te! Sa nu te atingi de omul acesta, pentru ca el este Sfant! Noaptea trecuta eu l-am vazut in vis. El umbla deasupra apelor. El zbura pe aripile vantului, si vorbea furtunilor si pestilor marii si toate erau supuse vointei lui. Chiar si raul de pe muntele Kidron, curgea plin de sange. Statuile Cezarului erau pline de murdaria Golgotei. Catapetesmele dinlauntrul templului, s-au daramat si soarele s-a intunecat ca imbracat in doliu. O! Pilate, rau mare te asteapta, daca nu vei asculta sfatul femeii tale. Blestemele Senatului Roman! Teme-te de puterea Cerului!” Pe la timpul acesta treptele de marmura, gemeau sub greutatea multimii, iar Nazarineanul, era adus iarasi la mine. Eu am pornit spre sala de judecata, urmat de garda mea. intr-un ton aspru, am intrebat pe popor, ce vrea!…. „Moartea Nazarineanului” a fost raspunsul. „Pentru ce crima?” am intrebat eu. „El a hulit pe Dumnezeu si a profetit daramarea templului. El se numeste pe sine Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Regele Iudeilor”. Eu le-am spus ca justitia Romana nu pedepseste astfel de fapte cu moartea. „Rastigneste-l, rastigneste-l!” izbucni insa strigatul de la gloata infuriata. Strigatele gloatei infuriate zguduiau palatul din temelie. in mijlocul acestei zarve nemaipomenite, nu era decat un om linittit si calm. ACESTA ERA IISUS DIN NAZARET. Dupa mai multe sfortari, fara rezultate, de a-l scapa de furia acestor persecutori inversunati, eu am luat o masura care pentru moment mi se paru ca va servi ca sa-i scap viata; am dat porunca ca el sa fie biciuit; apoi cerand ligheanul cu apa, eu m-am spalat pe maini in fata multimii, aratand prin aceasta, dezaprobarea mea pentru acest fapt. Dar in zadar. Acesti mizerabili nu s-au multumit decat cu viata lui. in desele noastre tulburari civile, eu am fost de mai multe ori martor al furiei popoarelor dar, din cate am vazut, nimic nu se poate asemana cu aceasta. Intr-adevar s-ar putea spune ca in aceasta ocazie toate spiritele rele din tinutul infernului s-au strans in Ierusalim. Multimea parea ca nu umbla pe picioare, ci umbla pe sus urland, precum valurile unei mari infuriate. O mare neastamparata se intindea de la portile Pretorului pana la muntele Sion, cu strigate, cu fluieraturi, cum nu s-a mai auzit niciodata in istoria Romei. Ziua s-a intunecat ca un amurg, asemenea celui vazut la moartea lui Iulius Cezar cel Mare, care s-a intamplat tot asa pe la mijlocul lui Martie. Eu, Guvernatorul provinciei rasculate, stateam rezemat de o coloana a palatului meu, gandindu-ma la infricosatorul fapt al acestor oameni cruzi care tarau spre executie pe nevinovatul Nazarinean. Toti disparusera din jurul meu. Ierusalimul, scosese afara pe locuitorii sai, care se insirasera pe partile funebre ce conduc spre Geronica (Golgota). Un aer de jale si intristare ma acoperea. Garda mea insotise pe cavaleri, iar sutasul pentru a arata o umbra de putere, se straduia sa faca ordine. Eram lasat singur si cu inima zdrobita si ma gandeam ca ceea ce s-a petrecut in momentul acesta statuse mai mult in puterea zeilor, decat in puterea omului. Deodata se auzi un mare strigat, ce venea de pe Golgota, care parea ca este adus de vant si care anunta o agonie pe care urechea omeneasca, n-a mai auzit-o vreodata. Nori mari, intunecosi si negri s-au coborat si au acoperit aripa templului, si asezandu-se asupra orasului, l-a acoperit ca un val, si un puternic cutremur de pamant a zguduit totul. Atat de infricosatoare au fost semnele ce s-au vazut, atat pe ceruri cat si pe pamant, incat se zice ca: Dionisie Acropagul ar fi exclamat: „sau ca autorul naturii sufera, sau ca Universul se sfarseste.” Catre ceasul dintai al noptii, mi-am luat mantaua pe mine si am pornit pe jos in oras, spre portile Golgotei. Jertfa era consumata!… Multimea se intorcea in cetate, dar de fapt tot agitata, dar si posomorata si cu fetele lor intunecate si mohorate si disperate. Multi erau cuprinsi de frica si de remuscare pentru cele ce vazusera. De asemenea, am vazut pe mica trupa de ostasi, trecand mahniti, iar purtatorii steagului, isi invaluisera capul in semn de intristare. Am auzit un ostas murmurand in cuvinte straine, pe care eu nu le-am inteles. Ici si colo, se vedeau grupuri de oameni si femei adunati si, cand aruncau privirea spre muntele Calvarului ramaneau nemiscati, ca in asteptarea vreunei alte minuni a naturii. M-am intors in Pretoriu intristat si plin de ganduri care ma framantau. Urcandu-ma pe trepte, se puteau vedea stropii de sange care cursesera de la Nazarinean. Dupa un timp a venit la mine un batran, cu o grupa de femei plangand, care ramasesera la poarta, iar el s-a aruncat la picioarele mele plangand amar. L-am intrebat ce vrea si el mi-a zis: „Eu sunt Iosif din Arimateia, si am venit sa cer de la tine ingaduinta de a ingropa pe Iisus din Nazaret”…. I-am zis: „Cerinta ta se va implini”…. Atunci, primind raportul ca Iisus este mort, am poruncit lui Naulius sa ia cu sine ostasi si sa supravegheze inmormantarea, ca sa nu fie impiedicata. Mai tarziu cateva zile, mormantul a fost gasit gol. Ucenicii sai au vestit in toata provincia, ca Iisus s-a sculat dintre morti cum prezisese el. imi mai ramasese numai aceasta datorie, ca sa fac cunoscut imparatului aceasta intamplare dezgustatoare si neobisnuita. Chiar in noaptea aceea, ce a urmat catastrofei neasteptate am inceput a face acest raport si, de catre ziua, s-a auzit un sunet de pe Calvar, intonand aria Dianei, care a venit la urechile mele!… Aruncandu-mi privirea spre poarta Cezarului, am vazut apropiindu-se o trupa de soldati si am auzit sunetul trambitei care intona marsul Cezarului. Erau intaririle care mi se fagaduisera, cele doua mii de ostasi alesi, si pentru a grabi sosirea lor, au calatorit toata noaptea. A fost hotarat de soarta!… am strigat eu cu amaraciune si frecandu-mi palmele, ca marea nelegiuire sa fie indeplinita, si ca pentru scopul de a impiedica rascoala de ieri, trupele de ostasi sa soseasca astazi!!!… Soarta cruda, cum iti bati joc de soarta muritorilor! Era prea adevarat ce a strigat Nazarineanul de pe cruce: „S-a sfarsit”. Acesta este cuprinsul raportului si raman al Majestatii Voastre supus, cu respect si smerenie.

Guvernatorul PONTIU PILAT
Facut in Ierusalim in a XXVIII-a zi a lunii Martie,
Anul 4147 de la creatiune

Frumos!

Ziare.com

...Scent of a Woman

Mobila pentru apartamente mici.

Catalog arta!

Bun gasit pe anul 2012!

Open publication - Free publishing - More art

Gandirea Steve Jobs-traducerea filmuletului de mai jos

“Sunt onorat sa fiu aici cu voi astazi, la absolvirea uneia dintre cele mai prestigioase universitati din lume. Eu nu am absolvit niciodata facultatea. Sa fiu sincer, asta e cel mai apropiat moment de o absolvire, la care am participat. Am sa va spun 3 povestioare scurte din viata mea. Doar atat.



1. Despre unirea punctelor in viata



M-am lasat de facultate Reed College dupa primele 6 luni, dar am ramas in campus inca 18 luni. De ce am renuntat? Totul a inceput inainte sa ma nasc. Mama mea biologica era o tanara studenta care nu absolvise inca si a decis sa ma dea spre adoptie. Ea simtea ca trebuie sa fiu adoptat de o familie cu studii superioare, asa ca totul era aranjat ca familia unui avocat sa ma adopte. S-au razgandit in ultma clipa, pentru ca doreau o fata. Asadar, a fost sunata urmatoarea familie pe lista: “Avem un baietel, il vreti?”. Noua familie a spus “Sigur”. Parintii adoptivi nu aveau facultate, insa au promis ca baiatul va avea una. La 18 ani am ajuns la facultate. Una scumpa pe care se duceau economiile de o viata ale parintilor mei. Dupa 6 luni nu am vazut niciun rost in a merge la facultate, pentru ca nu intelegeam cum ma va ajuta sa imi dau seama cine sunt si ce vreau sa fac cu viata mea.

Am decis sa renunt la facultate si sa sper ca totul va fi in regula. Atunci ma simteam mic si neajutorat, dar cand ma uit in urma imi dau seama ca a fost una dintre cel mai bune decizii ale mele. In clipa incare am renuntat la cursurile obligatorii am putut merge la cursurile care imi placeau cu adevarat si care erau de la diferite facultati. Nu era totul frumos. Nu aveam camera in campus, asa ca dormeam pe podea in camera unor prieteni. Strangeam cutii de suc si le vindeam pentru 5¢ ca sa imi cumpar mancare, iar in fiecare duminica mergeam 12 kilometri pe jos ca sa mananc o masa copioasa la templul Hare Krishna. Iubeam zilele de duminica. Un curs care imi placea foarte mult era cursul de caligrafie (era poate unul dintre cele mai bune din tara). Am invatat despre tipurile serif si sans serif, despre variatia spatiului intre litere si care sunt lucrurile care fac un scris excelent. Mi se parea fascinant.

Nimic din asta nu avea o aplicatie practica in viata mea. Insa peste 10 ani, cand lucram la designul pentru primul Macintosh, am reusit sa punem tot ce invatasem atunci in arhitectura tipografica aMac-ului. Daca nu as fi facut cursul de caligrafie, Macintosh nu ar fi avut tipurile de font-uri si posibilitatile de a scrie pe care le are acum. Si cum Windows a copiat Macintos-ul, probabil nici un computer din lume nu ar fi avut! Evident, ar fi fost imopsibil sa unesc aceste puncte din viata mea inainte. Doar uitandu-te in urma poti uni punctele. Asadar, trebuie sa ai incredere ca, intr-un fel, punctele se vor uni la un moment dat. Trebuie sa crezi in ceva: intuitie, destin, viata, karma, orice. Abordarea asta nu m-a dezamagit niciodata si a facut toata diferenta in viata mea.



2. Despre iubire si pierdere.



Am avut noroc, am aflat devreme ce vreau sa fac in viata. Am pornit Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. In 10 ani, compania a crescut de la un garaj la o companie de 2 miliarde de dolari si 4000 de angajati. De un an de zile lansasem Machintosh-ul, iar eu implinisem 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat dintr-o companie pe care ai fondat-o? Pai,cand Apple era in crestere, am angajat pe cineva foarte talentat sa ma ajute, si pentru un an treaba a mers bine. Apoi viziunea noastra despre viitor a luat-o pe cai diferite si astfel au aparut disensiunile. Cand s-a intamplat asta, comitetul director i-a tinut partea, iar eu am fost dat afara. Munca unei vieti intregi era pierduta. Voiam sa ma retrag undeva departe, insa ceva nu ma lasa.

Inca imi placea ce fac, imi placea munca mea. Am fost respins, dar inca iubeam. Asa ca am decis sa incep din nou de la 0. Atunci nu am inteles, dar acum stiu ca a fi dat afara a fost cel mai bun lucru pentru mine. Greutatea de a fi o persoana de succesa fost inlocuita de usurinta de a fi incepator din nou, mai putin sigur pe lucrurile din jurul meu. Am intrat in cea mai creativa perioada din viata mea. In urmatorii 5 ani am intemeiat compania Next si compania Pixar. Am cunoscut-o pe Laurene, care a devenit sotia mea. Am creat primul film animat pe computer si am ajuns cel mai de succes studio de animatie din lume. Apple a cumparat Next , iar tehnologia pe care o dezvoltam la Next este la baza companiei Apple astazi. M-am intors la Apple, iar Laurene si cu mine avem o familie minunata impreuna. Nimic din astea nu s-ar fi putut intampla daca nu eram dat afara de la Apple. A fost un medicament foarte amar, dar pacientul avea nevoie de el.

Nu iti pierde credinta!

Sunt sigur ca singurul lucru care m-a facut sa merg mai departe a fost dragostea pentru ceea ce faceam.Trebuie sa descoperi ce iubesti. Asta e valabil si in munca, si cu oamenii. Munca va ocupa o mare parte din viata ta si singurul fel de a fi cu adevarat satisfacut este sa ai realizari frumoase. Si nu poti avea realizari frumoase decat daca IUBESTI ceea ce faci. Daca nu ai gasit inca, continua sa cauti. Nu te multumi cu putin. Asa cum se intampla cu toate problemele ce tin de suflet, vei sti cand vei gasi. Iar pe masura ce anii trec, totul va deveni mai frumos.

Sa nu uiti doar: nu te multumi cu putin!



3. Despre moarte



Cand aveam 17 ani, am citit ceva ce m-a impresionat profund:”Daca traiesti fiecare zi ca si cand ar fi ultima, intr-o zi sigur vei avea dreptate!”.

M-a impresionat atunci şi în ultimii 33 de ani, m-am uitat în oglindă, în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat "Dacă azi ar fi ultima zi a vieţii mele, aş face ceea ce voi face azi?" Şi de fiecare dată când răspunsul începea cu un "Nu", mai multe zile la rând, ştiam că trebuie să schimb ceva.



Amintindu-mi ca voi muri a fost cea mai importanta unealta pe care am avut-o ca sa iau marile decizii in viata. Pentru ca totul, toate asteptarile, toata mandria, toata rusinea si frica de esec, toate dispar in fata mortii, lasand doar ceea ce este important cu adevarat. Sa tii minte ca vei muri e cel mai bun mod de a evita capcana de a te gandi ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Nu exista niciun motiv sa nu iti urmezi inima.



Acum un an am fost diagnosticat cu cancer. Am primit diagnosticul la 7,30 dimineata: aveam o tumoare la pancreas. Nici nu stiam ce e ala pancreas. Doctorii mi-au zis ca sigur e unul din acele tipuri de cancer care nu pot fi tratate si, prin urmare, aveam sa mai traiesc intre 3 si 6 luni. Mi s-a spus sa merg sa imi fac ordine in treburi, pe limbajul doctorilor asta inseamnand “o sa mori”.In seara acelei zile mi s-a facut o biopsie: mi-au bagat pe gat un endoscop, prin stomac si intestine, pana la pancreas, si, cu un ac, au prelevat cateva celule din tumoare. Eu eram anesteziat, dar nevasta mea a spus ca doctorii au inceput sa planga cand s-au uitat la microscop. Era o forma foarte rara de cancer care se putea vindeca prin operatie. M-am operat si acum sunt in regula. Asta a fost momentul in care am fost cel mai apropiat de moarte si sper ca asta sa fie valabil inca vreo cateva decenii. Acum, ca am simtit pe pielea mea, pot spune niste lucruri cu o mai mare certitudine decat atunci cand moartea era doar un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa junga in rai nu vor sa moara ca sa ajunga acolo. Si totusi, moartea e destinatia tuturor. Nimeni nu a scapat de ea vreodata. Si asa si trebuie sa fie, pentru ca moartea este cea mai mare inventie a vietii. Agentul schimbarii. Curata vechiul pentru a face loc noului. Acum, voi sunteti noul, dar, in curand, veti fi vechi si veti fi inlaturati. Imi pare rau sa fiu asa dramatic, dar acesta e adevarul.

Timpul tau este limitat, nu il consuma traind viata altora. Nu te lasa indoctrinat, adica nu trai dupa regulile altora. Nu lasa zgomotul parerilor altor persoane sa amuteasca propria ta voce interioara. Si, cel mai important, ai curajul sa iti urmezi inima si intuitia. Ele stiu deja ce vrei sa devii. Orice altceva e lipsit de importanta.

Va multumesc foarte mult.”

Gandirea Steve Jobs.

Gandirea Steve Jobs. Discursul care a revolutionat era tehnologica VIDEO pe www.incont.ro

Maxima:Deseori in viata, uitam lucruri de care ar trebui sa ne amintim, si ne amintim lucruri pe care ar trebui sa le uitam.

Maxima:Nu lua o decizie atunci cand esti nervos.......... si nu face promisiuni atunci cand esti fericit.

Manipulare cu integritate

Manipulează cu integritate

[manipulare]

Cum să comunici la un nivel avansat cu inconştientul interlocutorului

Cum anume îţi poate fi de folos acest articol?

1. Interlocutorul te va înţelege mai bine, devii mai convingător.
2. Convingi mult mai repede clientul, şeful, sau angajatul.
3. Intri pe aceeaşi lungime de undă rapid cu orice interlocutor, discutând despre cele văzute, despre cele auzite sau despre cele simţite; veţi vorbi aceeaşi limbă.
4. Te poţi face mai plăcut în orice conversaţie.
5. Dincolo de ceea ce spui, vei dezvolta un nivel de comunicare activ cu interlocutorul.
6. Te vei face mai uşor de înţeles, vei transmite mesaje mai ferme şi mai clare;
7. Scoţi comunicarea din impas.
8. Sentimentul de încredere apare mai rapid.
9. Îţi dai seama din e-mailurile primite cu ce fel de om ai de-a face şi vei şti cum să-i răspunzi convingător.

Ca multe alte lucruri bune, NLP-ul (programarea neurolingvistică) ajunge în România cu întârziere. Dacă unele lucruri sunt îmbraţisate de noi cu rapiditate, noi românii, ca şi popor, la alte lucruri suntem reticenţi, de multe ori atunci când nu este cazul.

Despre NLP adesea se spune: Asta-i manipulare! Sincer, cam aşa este. Acum depinde ce înţelegem prin manipulare. Oricum un lucru este cert, anume că te învaţă tehnici care pot manipula interlocutorul la un nivel inconştient.

Dacă americanii şi apoi englezii au văzut în NLP aplicabilitate imediată( l-au testat, l-au aplicat şi au avut succes) la noi există un public destul de restrâns care cunoaşte tehnicile. Când pronunţi acest cuvânt, unii se gândesc la o sectă, alţii la paranormal, alţii la medicină, iar alţii întreabă pur şi simplu: Dar ce este NLP-ul? O definiţie a NLP-ului mai lumească ar fi: ghid de utilizare al creierului uman (al creierului tău şi al celorlalţi). Mi-ar plăcea să vorbesc mult despre NLP, despre câtă aplicabilitate are acesta în zona de business, în zona de management, în publicitate sau negociere, însă în acest articol vreau să prezint o mică parte din NLP. Această mică parte, care este de fapt o tehnică, te poate ajuta să comunici la un alt nivel. Deşi este un lucru simplu, elementar aş putea spune, este însă foarte util şi-ţi poate oferi o perspectivă eficientă asupra comunicării cu cei din jur.

Ca de obicei, lucrez cu exemple deoarece sunt mai uşor de înţeles şi fac tehnica mai explicită, astfel încât să o poţi practica imediat după ce ai citit acest articol.

Sunt trei categorii de oameni: vizuali, auditivi şi kinestezici. Aceştia nu se prezintă întodeauna într-o formă pură. Aceşti oameni comunică într-un anumit fel. Aproape că ei vorbesc limbi diferite, chiar dacă toţi vorbesc limba română. Au maniere diferite de a se exprima şi maniere diferite de a înţelege. Vestea bună este că poţi să-ţi dai seama din câteva cuvinte cu ce fel de om ai de-a face (care din stiluri) şi dacă depui puţin efort vei reuşi să comunici mult mai bine cu el, poţi intra pe aceeaşi lungime de undă cu el. Îţi poţi da seama din cuvintele pe care el le foloseşte ce tipar de gândire utilizează preponderent. Aceste stiluri de a comunica, te ajută să intri pe aceeaşi lungime de undă cu un interlocutor, fie el client, rudă, prieten sau un om de pe stradă. Vă propun să ne lămurim ce este cu aceste tipare de gândire folosind un exemplu. Să presupunem că cei trei oameni (Vizualul – Victor, Auditivul – Adi şi Kinestezicul – Cristi, au fost invitaţi de un amic la o bere, în noua lui casă. Au băut o bere, au făcut un grătar au sporovăit, au vizitat casa cu împrejurimile acesteia şi s-au întors seara la casele lor. Fiecare din cei trei este întrebat de soţie/ prietenă cum este casa şi fiecare din ei începe descrierea:

Vizualul (Victor)

Este o casă foarte mare. Este aşezată într-o zonă deosebită, cu mult verde împrejur. Camerele sunt mari, spaţioase, înalte, zugrăvite în culori deosebite. Casa are balcoane la fiecare cameră a etajului. Am mai observat un lucru interesat, este o casă foarte luminoasă. Este cumva o casă în stil vechi, cu mobilier masiv şi trepte mari. Are două etaje plus mansardă. Este o casă destul de înaltă, să te tot uiţi la ea. Mă şi imaginam cum peste vreo câţiva ani vom avea şi noi o asemenea casă. În faţa casei este o fântână arteziană. Ce sa-ţi spun? Este o splendoare! Dacă vrei mergem într-o zi pe la el să o vezi şi tu!

Auditivul (Adi )

Draga mea, sunt multe de spus, nu ştiu cu ce să încep mai întâi. Am stat de vorbă toată ziua, ne-am povestit copilăria. Am vizitat şi casa. Nu degeaba se spune că are o casă deosebită. Am remarcat liniştea acelei case, nu se aude decât ciripitul păsărilor. Nu tu zgomot de maşini, de trammvaie sau de troleibuze. Se aude adierea vântului şi acel foşnet plăcut al frunzelor. Să să stai în faţa casei pe terasă şi să auzi doar clipocitul fântânii din curte este o nebunie. Când intri în casă parcă ai intrat într-o altă lume. Totul nou, parcă ţi-e milă să calci. Mi-au spus că şi-au adus mobilierul din Germania. Ce să zic? Marfă de calitate. Mi-au povestit că a fot o adevărată dispută între amicul meu şi soţia lui când au ales arhitectura. Soţia lui spunea că ar fi vrut ceva mai modern, iar el un adevărat templu. Până la urmă s-au înţeles şi au ajuns la un compromis. Mi-au spus că sunt fericiţi în acea casă.

Kinestezicul (Cristi)

Draga mea, n-aş mai fi plecat de acolo, dacă nu ştiam că mă aştepţi. M-am simţit minunat. Mi-am dat sema ce vreau pentru noi. Este de vis. Camere linistitoare, impreurimi plăcute. Te trece un fior numai când eşti acolo. Simţi că trăieşti, simţi că merită munca şi creditul în bancă. M-am bucurat că am avut ocazia să merg acolo. Când ajungi lângă casă te simţi de parcă ai fi in vacanţă, iar odată intrat în casă ai sentimentul că eşti într-o altă lume. Are un stil boem, un stil care exprimă siguranţă, linişte şi înţelegere. Dintr-o dată parcă te cuprinde o stare de bucurie. Este o casă unde simţi cu adevărat că ai scăpat de presiunea din oraş. Clorille sunt calde, simţi că eşti lângă natură.

Evident discuţiilele dintre ei pot continua. În linii mari, acestea sunt stilurile de comunicare. După cum am precizat de la început este vorba de aceeaşi casă văzută prin prisme diferite: vizualul prin prisma a ceea ce a văzut, auditivul prin prisma a ceea ce a auzit, iar kinestezicul prin prisma a ceea ce a simţit. În speranţa că aţi avut răbdare să ciţiţi cele trei descrieri, vă spun fără îndoială că fiecare dintre cei trei amici are propria limbă de a se exprima.

Până aici toate bune şi frumoase. Ei cumunică într-un anumit fel, problema apare dacă soţiile lor au tipare de gândire diferite.

Un exemplu de răspunsuri ale soţiilor lor:

Soţia lui Victor: Vrei să spui că te-ai simţit bine fără mine?

Soţia lui Adi: Îmi spui degeaba, vreau să o văd!

Soţia lui Cristi: Ia spune-mi, despre ce aţi vorbit voi acolo?

Observaţi că cei trei au soţii cam „tăioase”. Vă asigur că aceste întrebări vor bloca, chiar dacă ele sunt puse cu bune intenţii. Sunt tăioase în primul rând pentru că ele folosesc alt tipar de exprimare decât al soţului, iar când cineva foloseşte alt tipar aproape că devi agresiv, simţi că celălalt nu mai comunică cu tine. În cazul de faţă urmărind cele spuse de soţii, observăm că soţia lui Victor este Kinestezică „te-ai simţit bine fără mine”, soţia lui Adi este Vizuală („vreau să o văd”), iar soţia lui Cristi este Auditivă („ia spune-mi , despre ce aţi vorbit voi”)

Derutaţi de intrebare soţii ar răspunde:

Victor (Vizualul): Draga mea, m-ai întrebat cum arată casa şi ti-am descris-o!

Adi (Auditivul): Atunci, de ce m-ai mai mai pus să-ţi povestesc?

Cristi(Kinestezicul): Eu iţi spun că am simţit ce vreau pentru noi… şi tu mă întrebi ce-am vorbit noi acolo

Dialogul poate continua la nesfărşit, probabil şi voi sunteţi convinşi. Pare puţin dificil la prima vedere, însă cu puţină practică puteţi deveni maeştri.

Aţi văzut trei stiluri diferite de a comunica. Aceste stiluri de a comunica sunt „trădate” aprope instantaneu de cuvintele pe care aceştia le folosesc. Pentru a vă fi mai uşor vă dau mai jos o listă de cuvinte caracteristice fiecăruia dintre stiluri:

Vizualul: a vizualiza, a observa, întunecat, colorat, a plănui, a străluci, a arata, a ilustra, a lungi, a scurta, a se uita, a privi, însorit, tablou, vedere, viziune, palid, privelişte, a ilumina, şters, a lua aminte, lustruit, drăguţ, urat, frumos, a cântări, a fixa, a mobiliza, a pata, a dezlănţui, etc.

Auditivul: A suna, a răsuna, asurzitor, a afirma, a comenta, a declara, a dialoga, remarca, a exprima, a spune, a rosti, a zice, a povesti, a murmura, a vorbi, a comunica, a geme, a izbucni, a ciripi, a verbaliza, a zvoni, etc.

Kinestezicul: A ataca, a simţi, a apuca, durere, tristeţe, bucurie, atingere, emoţie, limbaj tăios, tensiune, relaxare, a testa, a se teme, rece, cald, voios, întărit, fierbinte, echilibru, sentiment, scorţos, zăpăcit, aspru, impact, presiune, gâdilătură, preocupare, tremurare, încordare.

Revenind la exemplul de mai sus, Victor, dacă ar vrea să comunice mai bine, având in vedere că soţia lui este kinestezică ar fi trebuit sa-i descrie casa lui Cristi; Adi ar fi trebuit sa-i explice soţiei sale pe limba lui Victor, întrucât este vizuală iar Cristi, ar fi trebuit fost sa-l cheme p Adi sa-i spună cum este casa.

Este cât se poate de uşor. Imaginaţi-vă că în cursurile noastre îi punem pe participanţi să vândă o pompă de bicicletă folosind canalul Auditiv, sau îi punem să vândă un training folosind tiparul Vizual. Aparent imposibil, practic însă, toţi pot, trebuie doar puţin exerciţiu.

La ce te ajută folosirea acestei metode:

1. Daca-i vorbeşti pe limba lui te va înţelege mai bine şi astfel devii mai convingător;
2. Convingi mult mai repede un client, şeful, sau angajatul;
3. Intri pe aceiaşi lungime de undă rapid cu orice interlocutor, discutând de cele văzute, de cele auzite sau de cele simţite. Vorbiţi aceiaşi limbă;
4. Te poţi face mai plăcut în orice conversaţie;
5. Dincolo de ceea ce spui, vei dezvolta un nivel de comunicare activ cu interlocutorul;
6. Te vei face mai uşor înţeles, vei transmite mesaje mai ferme şi mai clare;
7. Scoţi comunicarea din impas;
8. Sentimentul de încredere apare mai rapid;
9. Îţi dai seama din e-mailurile primite cu ce fel de om ai de-a face şi vei şti cum să-i răspunzi convingător;

Nu vă povestesc aici din cărţi sau cursuri, vă spun şi din experienţa mea. Urmăriţi un vizual vorbind cu un senzitiv sau cu un auditiv. Veţi observa instantaneu o comunicare deficitară. Cu toate că este posibil să spună acelaşi lucru, totuşi nu se înţeleg. Iar dacă vrei să-ţi testezi capacitatea ta, fă traducerea limbajul kinestezicului în cuvinte vizuale şi o să vezi cum vizualul se va lumina la faţă şi invers, explică-i apoi ce spune vizualul în termeni kinestezici şi va înţelege şi acesta.

Acest cuvânt pe care l-am folosit mai sus, „traducere” însemnă de fapt a spune acelaşi lucru, dar folosind alte cuvinte. Exemplul cu acea casa de mai sus este elocvent. Fiecare dintre amici a tradus conversaţia despre acasă în limbajul lui. După cum aţi văzut însă, soţia are nevoie de traducere în cazul în care foloseşte un alt limbaj.

Exemple de traduceri (V- Vizual, A- Auditiv şi K- Kinestezic)

V: Camerele sunt foarte mari. [Vizual Auditiv kinsetsezic]

A: Camerele au o rezonanţă deosebită.

K: Te simţi ca într-un palat.

V: Ai văzut ce s-a întâmplat?

A: Ai auzit ce s-a întâmplat?

K: UAU….ce s-a întâmplat!

V: Ce bine arată această maşină!

A: Ce bine se aude această maşină!

K: Ce bine te simţi în această maşină!

V: Vreau să-ţi arăt o nouă perspectivă.

A: Vreau sa-ţi spun o variantă.

K: Vreau să simţi că mai este ceva.

V: Este o culoare urâtă.

A: Este o culoare ţipătoare.

K: Este o culoare apăsătoare.

V: Vezi ce mai spun şi ceilalţi!

A: Ascultă-i şi pe ceilalţi!

K: Ţine cont şi de ceilalţi

După cum observi sunt moduri diferite de a face referire la acelaşi lucru. Sunt multe de spus despre aceste tipare/canale de gândire-exprimare-întelegere-convingere. Te poţi „juca” cu ele într-un mod fabulos … Şi când te gândeşti că acesta este doar începutul. Vreau, în finalul acestui articol, considerând că este de ajuns pentru o lecţie de negociere sau comunicare, cum doriţi să-i spuneţi, să vă ofer câteva sfaturi care să vă ajute pentru perfecţionare.

1. Dacă ai avut răbdare să ajungi până aici, foloseşte acest text ca studiu de caz. Ce tipar de gândire folosesc cel mai mult? Sunt convins că o să afli răspunsul corect. Dacă ai dubii scrie-mi pe manager@traininguri.ro şi o să-ţi confirm sau o să-ţi infirm!
2. Identificaţi-vă tiparul preferat de comunicare. Care din casele de mai sus v-a plăcut mai mult? Acesta poate fi un prim indiciu.
3. Citiţi-vă ultimele e-mailuri pe care le-aţi transmis. Ce cuvinte aţi folosit, mai mult auditiv, mai mult vizual, sau mai mult kinestezic?
4. Ascultaţi-vă în conversaţii. Într-un moment de respiro vedeţi cărui tipar se asociază mai mult limbajul dumneavoastră. Acesta este primul pas, anume să identificaţi poziţia în care sunteţi.
5. Apoi recunoaşteţi limbajele celor din jur. La radio, în metrou, în autobuz, între doi oameni necunoscuţi, profitaţi de orice ocazie şi încercaţi să vă daţi seama ce limbaj foloseşte fiecare.
6. Nu-i nimic rău în a-ţi studia puţin prietenii, soţia, şeful sau un angajat. Alege un coleg despre care consideri tu ca are dificultăţi în a se exprima. S-ar putea să fi surprins să observi că de fapt el foloseşte un tipar diferit de al tău.
7. După ce ai observat la tine şi la ceilalţi tiparele o să observi că acestea nu se prezintă în formă pură. Mulţi oameni folosesc două din trei tipare, însă mai mult unul dintre ele. Statistic vorbind, cei mai mulţi sunt Vizuali, apoi Auditivi, apoi Kinestezici.
8. Următorul pas: EXERSEAZĂ! Pe o foaie, descrie o cană în cele trei limbaje, descrie un televizor, un sentiment sau floare. Descrie-le folosind cele trei tipare. O să observi că-ţi vine uşor să le descrii în limbajul tău preferat. Exersează, chiar dacă în prima fază o să ţi se pară că ceea ce spui este o descriere seacă. Doar ţi se pare, nu este descriere seacă, este un limbaj diferit de al tău.
9. Exerciţiu de două minute seara: Încercă să derulezi ziua care tocmai a trecut ca pe un filmuleţ. Pe rând fă următoarele trei lucruri: Ce lucruri ai văzut în ziua respectivă, ce lucruri ai auzit şi ce ai simţit în ziua respectivă? Nu faci altceva decât să-ţi foloseşti puţin creierul, să-i măreşti „elasticitatea” şi obişnuinţa de a vedea, de a auzi şi de a simţi lucrurile din perspective diferite.
10. Ultimul pas: exersează , exersează şi iar exersează. O să vezi rapid rezultatele şi o să simţi cum ai făcut un mare pas. Exersează cu fiecare ocazie, de preferat pentru început în discuţiile neimportante.

Aceste tipare de gândire au aplicabilitate extrem de largă. Se poate aplica în publicitate atunci când vrei să construieşti un mesaj convingător. Are aplicabilitate de asemenea şi în discursurile politice. Un mesaj este cu atât mai convingător cu cât foloseşte mai bine cele trei tipare (toate trei). Se aplică şi în literatură. Marii poeţi ai lumii au împletit excelent cele trei tipare şi întrucât nu mi-am propus să fac politică o să iau drept studiu mic de caz un poem roman (EMINESCU). Am nota cu V- Expresia sau cuvântul vizual, cu Litera A – Expresia auditivă şi cu K – Expresia kinestezică!

Iar ea vorbind (A) cu el în somn,
Oftând (K) din greu suspina(A):
O, dulce-al (k) nopţii mele Domn,
De ce nu vii (V) tu? Vina! (K)

Cobori în jos,(V) luceafăr blând, (k)
Alunecând (K) pe-o raza, (V)
Pătrunde-n (K) casa (V) si în gând (A)
Si viata-mi luminează! (V)

El asculta(A) tremurător, (K)
Se aprindea (V) mai tare (K)
Si s-arunca (V) fulgerător, (V)
Se cufunda (V) în mare;

Cert este că se poate discuta mult pe marginea acestor tipare. Când o să experimentaţi puţin tehnica o să observaţi uneori că sunt cuvinte care, în anumite contexte sunt încărcate de două tipare simultan, cum ar fi fulgerător de mai sus care este Vizual, dar are şi o doza de kinestezic. Dacă eşti în „pană” de cuvinte sau de idei rezumă-te pentru început la întrebări orientate pe tiparul interlocutorului.

Pe vizual întreabă-l: Ce culoare are? Cât este de clar? Cât este de mare? Cât este de mic? În ce spaţiu încape? Unde este aşezat? La ce distanţă este? Cât este de lung? Cât este de rapid? Unde este poziţionat?

Pe auditiv întreabă-l: Cât de tare? De unde se aude? Cine spune? Ce ton are? Vorbeşte repede? Se aude bine? E armonios? Cat este de clar? Cât de continuu?

Pe kinestezic întreabă-l: Cât de rece? Cât de cald? Cât de incitant? Cât de înspăimantat? Cât de calm? Cât de puternic? Cât de bine? Cât de rău?

Cât de optimist? Cât de lejer? Cât de strans? Cât de apăsat? Cât de fin? Cât de aspru?

Sper că ţi-am stârnit interesul pentru NLP. Înţelege tiparele de mai sus, recunoaşte-le şi foloseşte-le! Noi abordam tehncilile de influnetare din cadrul NLP in cadrul Cursului de Persuasiune si Influentare!

Revenind la NLP si Manipulare. Din capul locului, vreau să spun că este un instrument periculos. Tehnicile merg departe. Vreau să folosesc o metaforă, aceea a unui Cuţit de bucătărie. Cu acesta îţi poţi pregăti hrana, te poţi apăra dacă te atacă cineva, poţi ataca chiar tu cu el, sau te poţi sinucide. Aşa este şi cu Manipularea prin tehnici NLP, depinde ce faci cu ele. Dacă e să ne gândim la un cuţit, oare cuţitul ar trebui interzis pentru că poţi omorî cu el? Eu sincer cred că nici unul dintre voi nu şi-a cumpărat un cuţit cu această intenţie.

Manipularea este un instrument. Etica acestuia este data de scopul care ii serveşte. Manipulaţi cu integritate şi feriţi-vă de micii sau marii manipulatori!

Scris de Marian Rujoiu

Derren Brown - The Heist

Derren Brown - The Heist from Tom Jansen on Vimeo.

Arta gestionării emoţiilor!

Arta gestionării emoţiilor!

"Bine nu poţi vedea decât cu sufletul; ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi" - nota Antoine de Saint Exupery. Dar suntem dispuşi să ne folosim sufletul pentru "a vedea"? - o întrebare incomodă pentru mulţi dintre noi şi care ar putea rămâne fără răspuns, dar care incită la reflecţie.
Viaţa însăşi ne somează la a pleda pentru o instituţionalizare a educării emoţiilor şi a caracterului. Dezvoltarea competenţelor emoţionale la copii este de o mare actualitate şi şcoala trebuie să-şi arate deschiderea faţă de această problemă. Lecţiile emoţionale învăţate în copilărie, acasă şi la şcoală, ne facilitează adaptarea, respectiv inadaptarea la fundamentele inteligenţei emoţionale. Un coeficient de inteligenţă emoţională (EQ) ridicat contribuie la sporirea şanselor de a avea succes în viaţă.
Prin exerciţiu, răbdare, perseverenţă, inteligenţa emoţională poate fi învăţată, "iar copilăria şi adolescenţa sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiurile emoţionale esenţiale care ne vor domina întreaga existenţă". Şcoala şi familia trebuie să investească deopotrivă în mintea şi sufletul copiilor, să-i înveţe că-şi pot stăpâni prin inteligenţă viaţa emoţională.
Dar ce este inteligenţa emoţională? Care dimensiune a realităţii o susţine? Care sunt argumentele ce susţin dezvoltarea competenţelor emoţionale într-un cadru instituţionalizat? Care sunt primii paşi în acest demers? Este o investiţie rentabilă aceea de a forma părinţi şi copii inteligenţi emoţional? Care este portretul unui astfel de copil?
Inteligenţa emoţională nu este un concept nou în sine, dar a stat în umbra celui de "inteligenţă raţională". Cele două concepte nu sunt contradictorii, ci doar separate.
Inteligenţa emoţională este abilitatea unei persoane de a înţelege şi a-şi gestiona eficient emoţiile sale, de a înţelege şi a se descurca cu emoţiile celor din jur. Inteligenţa emoţională înseamnă folosirea inteligentă a emoţiilor în viaţa profesională şi personală. Abilităţile intra- şi interpersonale pe care le cuprinde inteligenţa emoţională vin în completarea celor legate de inteligenţa raţională. Inteligenţa emoţională (EQ) adaugă mai multe calităţi care ne determină să fim cu adevărat oameni. În timp ce IQ-ul creşte de la o generaţie la alta, EQ-ul are tendinţa să scadă, fiind în strânsă legătură cu diverse probleme sociale, depresia, agresivitatea, delincvenţa, deficitul de atenţie.
O posibilă soluţie ar fi educarea emoţiilor, accesul la o învăţătură emoţională, deplasarea accentului de pe învăţătura cognitivă pe cea emoţională.
Învăţarea emoţională vizează un set unic de competenţe:
Cunoaşterea propriei persoane
1. Identificarea emoţiilor: identificarea şi denumirea propriilor emoţii şi sentimente;
2. Responsabilitatea personală: recunoaşterea şi înţelegerea obligaţiei de a se angaja în comportamente care sunt în concordanţă cu etica, siguranţa şi legea;
3. Recunoaşterea punctelor tari: identificarea şi cultivarea puterilor proprii şi a calităţilor pozitive;
Grija faţă de alţii
1. Preluarea perspectivei celorlalţi: identificarea şi înţelegerea gândurilor şi sentimentelor celorlalţi;
2. Aprecierea diversităţii: înţelegerea faptului că diferenţele individuale şi ale grupului se completează reciproc şi fac lumea mai interesantă;
3. Respectarea altora: Credinţa că ceilalţi merită să fie trataţi cu bunătate şi compasiune şi sentimentul că există o motivaţie pentru binele comun;
Luarea deciziilor cu responsabilitate
1. Managementul emoţiilor: monitorizarea şi reglarea sentimentelor şi emoţiilor în aşa fel încât să ne ajute să ne descurcăm în diferite situaţii;
2. Analizarea situaţiilor: perceperea cu acurateţe a situaţiilor în care trebuie luate decizii şi evaluarea factorilor care pot influenţa răspunsul unui individ;
3. Stabilirea scopurilor: stabilirea scopurilor şi munca în direcţia atingerii acestora – scopuri pro-sociale pe termen scurt şi lung;
4. Rezolvarea problemelor: generarea, implementarea şi evaluarea soluţiilor adecvate la probleme;
Eficienţa socială
1. Comunicare: Folosirea abilităţilor verbale şi non-verbale pentru a se exprima şi promovarea unor schimburi pozitive şi eficiente cu alţii;
2. Construirea relaţiilor: stabilirea şi menţinerea unor relaţii sănătoase, care aduc satisfacţii, cu alţi oameni şi cu alte grupuri;
3. Negociere: obţinerea unor soluţii convenabile pentru toate părţile implicate ţinând cont de nevoile tuturor celor implicaţi;
4. Refuzul: exprimarea eficientă a deciziilor de a nu se angaja în comportamente nedorite, care afectează siguranţa oamenilor, comportamente lipsite de etică sau care contravin legii;
5. Căutarea ajutorului: identificarea nevoii de a apela la surse corespunzătoare de ajutor şi suport; (după Right Training şi Consultanţă - "De ce inteligenţa emoţională şi socială?")
Societatea modernă începe să promoveze o nouă paradigmă, aceea de echilibru între minte şi suflet, între IQ şi EQ. Valori vechi şi noi respectă dimensiunile repertoriului emoţional: fiecare emoţie are un rol unic.
Emoţiile sunt centrul aptitudinilor necesare pentru viaţă, resurse energetice importante care ne ajută să înfruntăm situaţiile dificile ce ne marchează existenţa. Emoţiile ne fac mai bogaţi, mai "altfel". Cunoscându-le, respectându-le, educându-le şi conferindu-le "inteligenţă" vom putea croi cu generozitate şi largheţe abordarea perspectivei umane.
Howard Gardner propune (1983 ,"Frames of Mind") ideea că nu există un singur tip de inteligenţă, ci un spectru larg de inteligenţe. Potrivit opiniei lui Gardner, demersul paideutic trebuie să ajute la dezvoltarea copilului, orientându-l spre acel domeniu în care să-şi croiască drum spre a excela, întărindu-i încrederea în forţele proprii, în reuşita personală.
Profesori şi părinţi deopotrivă au sarcina - chiar obligaţia - să identifice şi să valorifice inteligenţele multiple ale copiilor, inteligenţe care pot fi utilizate în diferite proporţii şi combinări. Importanţa cunoaşterii fiecărui tip de inteligenţă sau grupare de inteligenţe marcată de un tip dominant este susţinută de faptul că acestea determină un stil specific de învăţare. Se poate vorbi despre o corelare structurală a inteligenţei dominante cu modul de a gândi, nevoile şi preferinţele elevilor.
Efortul de a recunoaşte capacităţile care arată tipul de inteligenţă dominant, preocuparea ca actul paideutic să ofere ocazii suficiente pentru manifestarea acelei inteligenţe, deschiderea profesorului spre identificarea unor oportunităţi suplimentare pentru dezvoltarea inteligenţei, jalonează scenariile instruirii diferenţiate. Un principiu cheie al clasei diferenţiate este tocmai ajustarea conţinutului, procesului şi produsului în raport cu disponibilitatea şi interesul de învăţare al elevului.
Este important să formăm copiii la nivelul inteligenţelor personale încă din şcoală, având grijă să acordăm atenţia cuvenită rolului emoţiilor. Ne putem face copiii fericiţi ajutându-i şi învăţându-i să-şi gestioneze emoţiile.
În unităţile şcolare, după cum şi în grupurile de prieteni, copiii inteligenţi emoţionali sunt în măsură să asigure o atmosferă propice învăţării, o atmosferă confortabilă şi sigură, dat fiind empatia, comunicarea eficientă, perseverenţa, controlul pulsiunilor, calitatea relaţiilor cu ceilalţi.
Importanţa lumii interne, a lumii emoţiilor şi sentimentelor trebuie simţită de către copil. Emoţiile şi sentimentele există. Inteligenţa emoţională înseamnă să folosească aceste resurse în mod inteligent pentru a avea o viaţă împlinită.
Dezvoltarea competenţelor emoţionale la copii se poate înscrie cu naturaleţe între obiectivele vizate în predarea disciplinelor şcolare sau se pot organiza activităţi speciale. Curriculum-ul preuniversitar oferă o soluţie prin aria "Consiliere şi orientare", al cărei conţinut poate fi îmbogăţit de către cadrul didactic în funcţie de orientarea sa ori de interesele grupului pe care-l îndrumă.
Indiferent de cadrul de desfăşurare (şcolar / familial, disciplinar / interdisciplinar) aceste activităţi pot urmări:
• Rezolvarea creativă a conflictelor
Sunt familii care întreţin situaţii conflictuale, fără a oferi un mediu educogen sănătos. Copilul care provine din astfel de familii poate ajunge într-o fază de saturaţie, la explozii emoţionale, care vor deteriora relaţiile cu colegii. Cunoaşterea familiei, a copilului, permite profesorului o intervenţie eficientă. Şcoala şi familia, care au răspunderea pentru evoluţia viitoare a copilului, trebuie să aibă în vedere amprenta "amintirilor emoţionale", puterea lor de a influenţa în bine sau în rău.
Subliniem încă o dată oportunitatea oferită orelor de consiliere curriculară de a preveni situaţiile de criză personală, educaţională, socială ale elevilor, cu atât mai mult cu cât ele se pot desfăşura şi cu părinţii sau pentru părinţi.
Învăţaţi să-şi controleze impulsurile, să-şi explice sentimentele, copiii vor reacţiona la mesajele pozitive adoptate de măsurile disciplinare altele decât cele coercitive.
• Arta de a gusta succesul sau insuccesul
Ştim că "reuşita poate fi o şcoală", una care ne învaţă pe toţi să avem încredere în forţele proprii. În faţa obstacolelor, copiii (şi nu numai) trebuie obişnuiţi "să-şi activeze" trăsături emoţionale ca entuziasmul şi perseverenţa. De multe ori emoţiile copleşesc puterea de concentrare. Dacă emoţiile negative puternice abat atenţia şi o orientează în altă parte, emoţiile pozitive conturează motivaţia pozitivă însoţită de entuziasm şi încredere. Principala victimă a emoţiilor negative este creativitatea şi acest aspect nu poate lăsa indiferenţi nici pe profesori, nici pe părinţi. Disconfortul emoţional atrage după sine, de nenumărate ori, nereuşita şcolară.
Eşecul a devenit o problemă banală, dar nu este deloc simplă. Copilul trebuie luat în considerare în totalitate. Obişnuim să catalogăm copiii cu rezultate slabe drept leneşi, deficienţi mintal, în funcţie de IQ, fără a lua în calcul că este, poate, un copil senzorial care nu e prea bine adaptat la viaţă.
• Investiţia în rezervorul afectiv al copilului
Copilăria este un mit al reînnoirii, iar părintele îşi retrăieşte alături de cel căruia i-a dat viaţă, întreaga existenţă. Educaţia copilului nu lasă loc pentru greşeli: părinţi sau alţi factori educaţionali sunt chemaţi să înţeleagă copilul ca pe o personalitate complexă şi nu doar ca pe o înşiruire de comportamente. Cheia educaţiei eficiente este exprimarea consecventă a iubirii faţă de copil, căci nevoia esenţială a acestuia este nevoia de a se simţi iubit. Educaţia prin iubire este o educaţie proactivă, care anticipează nevoile copilului şi încearcă să le satisfacă.
Dacă i se îndeplinesc nevoile emoţionale şi de iubire, copilul este capabil să se adapteze la situaţii stresante şi tensionate, îşi construieşte o imagine de sine pozitivă, este mai uşor de disciplinat şi are comportamente constructive. În caz contrar, copilul nu îşi foloseşte întregul potenţial la şcoală sau, mai târziu, în relaţiile sociale ca adult, fiind lipsit de siguranţa emoţională; trăieşte o stare de confuzie şi un sentiment de inferioritate, se lasă pradă unor motivaţii subconştiente negative şi se izolează de părinţi.

Gandurile devin lucruri

Gandurile devin lucruri

Am inceput astazi sa citesc pentru a doua oara cartea “Puterea magica a gandului” a lui David Schwartz. Sunt de parere ca o carte buna merita citita de mai multe ori. Dupa cum spunea Bob Proctor intr-un program de-al sau, atunci cand citesti pentru a doua oara o carte, nu descoperi in ea ceva ce nu ai descoperit prima oara, ci descoperi ceva in tine ce nu ai descoperit pana atunci. Din curiozitate, inainte sa ma apuc de citit, am cautat pe net cateva detalii despre cartea lui David Schwartz si am avut deosebita placere sa dau peste un articol de pe blogul lui Ionut Ciurea in care mentiona, printre altele, si aceasta carte. Articolul se numeste “5 carti care pot schimba ceva”. De asemenea am mai dat peste foarte multe comentarii pozitive la adresa acestei carti si toate aceste lucruri m-au convins ca merita sa o recitesc.

Initial nu m-am gandit sa scriu un articol despre puterea gandului, insa, dupa ce am citit primul capitol, mi-am dat seama ca informatiile prezentate in cartea lui David Schwartz sunt deosebit de importante, utile si usor de aplicat, astfel inca am hotarat sa va povestesc despre aceasta carte si sa incep sa scriu o serie de articole despre puterea magica a gandului, articole menite sa va faca sa intelegeti ca gandurile dumneavoastra au o putere magica, au puterea de a va modela viata. Dupa cum probabil stiti deja, “gandurile devin lucruri”. Am mai mentionat acest lucru de cateva ori si o sa-l mai repet, deoarece repetitia este esentiala in procesul de invatare, de asimilare de noi cunostinte, concepte si de schimbare, in bine, a obiceiurilor.
Puterea gandului

Inca din prefata cartii mi-a atras atentia o fraza in care, un director al unei companii, facand referire la cel mai bun agent de vanzari al sau (care a vandut de cinci ori mai mult decat oricare alt agent de vanzari din cadrul aceleiasi companii), a spus ca “succesul nu este neaparat in directa legatura cu puterea inteligentei, ci cu puterea gandului”. Si, din pacate, sau din fericire, acest lucru este adevarat si este demonstrat de numeroase studii. Brian Tracy spunea ca 80% din cei cu studii superioare (facultate, master, doctorat) lucreaza ca angajati pentru patroni si afacerisiti care au terminat doar liceul.

Deci, nu inteligenta este factorul responsabil pentru obtinerea succesului, cel putin nu inteligenta pe care se pune accentul in sistemul nostru de invatamant. Dupa cum probabil stiti deja, exista 7 tipuri de inteligenta (desi psihologul Howard Gardner de la Universitatea Harvard sustine ca ar fi 8). Din pacate, in scoala se pune mai mult accentul pe 2 dintre aceste inteligente, si anume inteligenta lingvistica si cea logico-matematica. Astfel, daca iei note mari in aceste domenii esti considerat destept, inteligent si vei avea succes in viata.

Insa mai sunt celelalte 5 inteligente care sunt la fel de importante, dar carora nu li se acorda o la fel de mare importanta: inteligentele spatiala, muzicala, kinestezica, intrapersonala si interpersonala (cea de-a opta pe care o mentioneaza psihologul Gardner este inteligenta naturala, legata de natura). De exemplu, in vanzari s-ar putea sa nu te ajute prea mult inteligenta muzicala, insa inteligenta interpersonala foarte bine dezvoltata iti poate garanta succesul.
Importanta anturajului

Insa, revenind la subiect, nu inteligenta este cea responsabila pentru obtinerea succesului, ci mai degraba puterea gandului. Problema majora cu care ne confruntam este ca noi suntem influentati de persoanele din jur, gandurile noastre sunt influentate de cele ale persoanelor cu care intram in contact, ale persoanelor in compania carora ne petrecem o mare parte a timpului, precum colegii de facultate sau colegii de servici. Acesta poate fi vazut si ca un factor pozitiv si ca unul negativ. Poate fi vazut ca un factor pozitiv, daca mediul in care ne petrecem marea parte a timpului este un mediu pozitiv, alcatuit din persoane pozitive, optimiste, de succes, care au obiective marete si care emana energie pozitiva.

Pe de alta parte, daca persoanele din jurul dumneavoastra sunt pesimiste, tot timpul se plang de cate ceva, dau intotdeauna vina pe altii, se gandesc numai la ce se poate mai rau, acest lucru va va influenta si pe dumneavoastra in mod negativ. De aceea este foarte important sa va alegeti cu mare grija prietenii si persoanele in compania carora va petreceti timpul, pentru ca acesta poate fi un factor important pentru obtinerea succesului.

Pana data viitoare cand ne vom “reintalni”, fiti atenti la gandurile pe care le “purtati” si ganditi in stil mare. Dupa cum spune Donald Trump, “din moment ce oricum gandesti, gandeste in stil mare!”


Articol preluat!

Ton si Stil in comunicare

Ton si Stil in comunicare
Ianinte sa incepi o scrisoare, trebuie sa hotarasti nivelul de comunicare. Trebuie sa hotarasti daca
limbajul trebuie sa fie formal, standard, sau informal. Trebuie sa hotarasti daca un vocabular
tehnic sau de specialitate va produce confuzie. Sau daca cuvintele pe care le-ai ales arata o
atitudine pozitiva, negativa, sau neutra fata de subiect si daca aecste atitudini sunt potrivite.
Toate aceste decizii vor crea tonul a ceea ce vei scrie si vor arata atitudinile tale fata de subiect,
cititor si fata de tine insuti.
In acelasi timp, ce scrii trebuie sa fie concret sa foloseasca vacabular specific, si sa creeeze o
comunicare clara si eficienta
Formalitate vs. Informalitate .
Fiecare nivel al limbii are propriul ton. Pana la a hotari nivelul limbii folosite, hotaraste
gradul de formalitate sau informalitate pe care vrei sa-l adopti.
Acest lucru depinde de situatie si de normele grupului.
Ex.: Un discurs de acceptare a unei distinctii este formal, astfel ca nu vei vorbi ca la telefon.
Limba scrisa este de obicei mai formala (in ton si structura) decat limba vorbita, pentru ca ceea
ce scrii nu este sprijinit de nuante si inflexiune si expresii faciale .
- Mergi la mijloc intre formal si informal.
- Evita cuvinte nefamiliare si propozitii complexe. Evita argoul si obscenitatile.
- Evita pe cat posibil greselile de gramatica. Astfel, toata lumea va aprecia mesajul fara
subiectivitate. Nu va limita ideile pe care le propui.
2. Cuvintele tehnice si specializate
Feicare grup de oameni foloseste vocabular specializat. Psihologii vor vorbi despre
"formarea reactiilor," la clienti "proiectii," si "depresii clinice." La forbal vei auzi “fault”,
“corner” si “lovitura de pedeapsa”. In ambele situatii trebuie sa fii familiarizat cu fotbalul si
psihologia pentru a intelege conversatiile.
! Nun este gresit sa folisesti limbaj specializat, daca audienta ta il foloseste si intelege.
Daca nu stii cat de potrivit este limbajul ales pentru audienta ta, incearca sa citesti ce ai
scris ca si cand ai fi audienta ta.
! Daca vrei sa definesti un cuvant, o fraza explicativa va fi de ajuns.
Poti deifni proiectiile in sens psihologic ca "lozalizarea trairilor si gandurilor cuiva un
mintea altcuiva". Daca crezi ca oamenii mai au nevoie de informatii, atunci, o anecdota
(ex., o poveste) sau o analogie (ex., o comparatie a unui lucru nefamiliar cu un lucru
familiar) il va ajuta pe cititorul tau sa inteleaga.
! Un vocabular specializat iti va limita audienta la experti in materie. Un astfel de
vocabular iti va indeparta audienta si va transforma comunicarea intr-una formala.
Cei mai buni scriitori isi aleg vocabularul in functie de audienta.


Tonul comunicarii
Putem vorbi de un ton al comunicarii.
Dupa cum reactionam la tonuri ale vocii prietenoase, de afaceri, iritate, pompoase, sau rezonabile
la fel reactionam si in scris. In scris, ca si invorbit ce spui va conta mai putin decat cum o spui.
Tonul pe care il folosesti trebuie sa depinda de scopul comunicarii si de relatia pe care vrei s-o
creezi intre tine si cel care va citi.
Pe cand iritarea si ironia sunt uneori potrivite, in majoritatea situatiilor iti vor indeparta
cititorul. Iritarea orientata spre cititor va avea rezultate daca scopul spre care te indrepti
este convingator.
4. Cuvinte pozitive, negative sau neutre
Cand alegi cuvintele, trebuei sa hotarasti intre cuvinte pozitive sau negative si atitudinile pe
care le arata. Daca descrii pe cineva ca “hortarat” arata o atitudine pozitiva. Daca spunem ca este
“incapatanata” vom trada o atirudine negativa.
Ce este interesant cand alegi intre doua cuvinte dintre
hotarat / incapatanat
zvelt / slab
prudent / las
vulgar / comun
este ca spun mai multe despre tine decat despre ce scrii . Prin aceste cuvinte, pozitive sau
negative, iti tradezi propriile tale atitudini.
In majoritatea situatiilr in care scrii pentru afaceri, scopul tau este sa fii obiectiv, mentinand
atentia cititorului asupra suboectului decat asupra ta. In astfel de situatii, un vocabular
neutru este necesar. "Slab," de exemplu, este mai neutru decat "zvelt" sau "slabanog" dar
nu la fel de neutru ca greutatea si inaltimea exacta a individului.
5. Sugestiile noastre despre ton si stil
• Foloseste cuvinte concrete
Oricand este posibil, foloseste cuvinte concrete (explicite) decat abstracte de genul:
dragoste, foame, ura, putere, grija, fericit. vs. cuvinte explicite ex.: Dacia Nova
2000,etc. Pentru ca cuvintele explicite vor avea acelasi sens pentru mai multi, pe
cand cuvintele abstracte vor avea intelesuri foarte diferite de la om la om.
EX.: Daca scrii unui redactor sa protestezi impotriva unui editorial., tonul pe care il vei folosi
(prin cuvintele alese si prin felul in care formulezi propozitiile) vor arata atitudinea ta fata de tine
insauti, fata de cititor si de subiectul in cauza. Un ton eficient trebuie sa arate incredere in
propria opinie; si poate spune cititorului tau daca crezi ca redactorul este incompetent sau
inteligent si astfel va trage concluzia.
EX.: Daca scrii spre directorul de relatii publice al unui magazin pentru ca platit in plus, vei avea
mai multe rezultate daca ai o atitudine prietenoasa. In majoritatea situatiilor tonul tau trebuie sa
arate ca esti o persoana rezonabila adresandu-te altei persoane rezonabile

Fii clar
Expresiile clare usureaza cititul pentru ca este mai usor pentru cititor sa isi inchipuie
ceea ce spunem. Acest lucru este si mai important in scrisorile de afaceri cu cat este
in literatura.
Alte sugestii pentru scrisorile de afaceri:
- foloseste exemple
- da nume si numere clare
- explica concepte noi prin lucruri familiare.
In timp ce alegi tonul pe care il vei folosieste este important sa tii minte ca citiorul de
afaceri este un cititor ocupat, unul care scaneaza pagina pentru ideile esentiale. Fii cat de
consi posibil si evita cuvintele nenecesare.
Iata cateva sugestii pentru ce trebuie sa tii minte cand scrii o scrisoare de afaceri, fie in
interiorul companiei tale, fie spre un client.
• Scrie o pagina maximum, 4-5 paragrafe bine structurate
• Marimea fontului: 11
• Un spatiu jumatate intre randuri
• Margine la stanga paragrafului
• Foloseste logo-ul companiei
• Scrie adresa, si datele tale de contact
• Numarul de cont daca e vorba de un contract
• Verif ica gramatica!
• Veri fica de doue, trei ori
• Foloseste incheierea, nu incheia brusc
EX.: Scrii un memo unui supraveghetor, spunandu-I ca este nevoie de un nou xerox.. ce ar fi
mai eficient, sa scrii, "un copiator s-a invechit," sau "Copiatorul HP 2003 pe care l-a cumparat in
1985 lasa linii negre pe pagini si nu poate fi reparat"?

Reusita in cazurile in care clientii te refuza.

Un client te refuza ? Nu e sfarstiul lumii !

Intotdeauna vor exista clienti care sa te refuze, indiferent cu cata atentie urmezi etapele recomandate. De fapt, asta e adevarata lume a vanzarilor. Trebuie sa tii cont de faptul ca un NU nu este obligatoriu sfarsitul negocierilor dintre tine si posibilul client, dupa cum afirma Jeffrey Gitomer, un reprezentant de vanazari din Carolina de nord, coautorul cartii Surprinde-ti clientii (AMACOM Books). Cartea cuprinde cateva strategii pentru a preveni un refuz categoric:

1. Foloseste-ti umorul. Daca te refuza, spune-i clientului ceva de genul “Va multumesc pentru refuz. Sunt obisnuit sa aud vreo patru refuzuri si doar apoi un DA. Asa ca… stiti pe cineva care sa ma poata refuza?” Sau intreaba-l daca raspunsul lui este final. Aceste strategii te vor ajuta sa scazi tensiunea acumulata prin acel refuz si sa treci conversatia la nivelul urmator.

2. Intreaba-l de 5 ori de ce te refuza. Intreaba-l de ce si apoi din nou si intraba-l in repetate randuri pana cand recunoaste adevaratul motiv pentru care te-a refuzat. Adreseaza-i intrebare dupa intrebare pana cand, poate, va ajunge la concluzia ca produsul sau serviciul pe care i-l oferi este exact ceea ce are nevoie.

3. Ai nevoie de o lista care sa cuprinda obiectele de valoare pe care i le oferi, in afara de acelea pe care i le vinzi. “Iar daca nu ai nimic de trecut pe aceasta lista, inseamna ca nu ai nimic valoros de vanzare”, considera Gitomer. Apoi a explicat: “Daca incerci sa vinzi un serviciu telefonic destinat convorbirilor de afaceri la mare distanta, gandeste-te sa oferi si casete audio gratuite cu indicatii despre utilizarea serviciului. Pentru a incheia o afacere de valoare trebuie, in primul rand, sa oferi mai mult decat ceea ce vinzi”, considera Gitomer.

4. Spune-le ca nu poti accepta un refuz decat dupa ce cere parerea a inca doua persoane. Gitomer considera ca e mai bine sa “Le ceri sa sune doi dintre actualii tai clienti care initial te-au refuzat, dar care au inteles, mai apoi, ca afacerea e buna”. Chiar daca e foarte hotarat si nu vrea sa se razgandeasca, macar va asculta si parearea altor oameni.

5. Afla cu cine face afaceri si pe baza caror criterii. Chiar daca nu te va ajuta sa inchei acel contract, sustine Gitomer, informatiile te vor ajuta pe viitor.

Oamenilor nu le pasa de ceea ce stii decat atunci cand constata ca iti pasa.

SIMPLITATEA MARILOR ÎNVĂŢĂTURI

O carte interesanta si.....simpla!

Don Miguel Ruiz -„Cele patru legăminte"!
„Focalizarea exclusivă asupra libertăţii personale nu reprezintă un act egoist; ea este cel mai mare dar pe care îl putem face umanităţii." - spune la un moment dat Don Miguel Ruiz. În cărţile sale, el ne vorbeşte despre învăţăturile toltece pe care a avut şansa să le urmeze. Aceste învăţături sînt simple, nu se bazează pe dogme, astfel încât ele pot fi accesibile oricui, indiferent de religia pe care o urmează.
1. Fiţi impecabili în tot ceea ce spuneţi.
Rostiţi numai adevărul. Spuneţi numai ceea ce gândiţi. Nu folosiţi cuvintele pentru a vă critica pe sine sau pentru a-i bârfi pe cei din jur. Folosiţi-vă de puterea cuvântului pentru a răspândi adevărul şi iubirea.
2. Nu luaţi nimic la modul personal.
Nimic din ceea ce fac alţii nu vi se datorează. Cuvintele şi acţiunile celor din jur sînt doar o proiecţie a propriei lor realităţi, a visului lor personal. Dacă vă veţi imuniza în faţa opiniilor şi a acţiunilor celorlalţi oameni, veţi evita foarte multă suferinţă inutilă.
3. Nu faceţi presupuneri inutile.
Descoperiţi curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce doriţi cu adevărat. Comunicaţi cât mai clar cu putinţă cu ceilalţi oameni, pentru a evita astfel neînţelegerile, tristeţea şi suferinţele inutile. Acest legământ este suficient în sine pentru a vă transforma radical viaţa.
4. Faceţi întotdeauna tot ce vă stă în putere.
Potenţialul maxim al omului se schimbă în fiecare moment; de pildă, într-un fel veţi acţiona atunci când sunteţi sănătos şi în alt fel atunci cînd sunteţi bolnav. Indiferent de circumstanţe, faceţi întotdeauna tot ceea ce vă stă în putere şi veţi evita astfel auto-acuzaţiile, abuzul de sine şi regretele.
Toltecii au creat trei discipline, cu scopul de a ajuta omul să scape de suferinţă şi să-şi regăsească adevărata sa natură: fericirea, libertatea şi iubirea.
Toltecii au insistat să ne privim întotdeauna cu sinceritate, scop în care au creat o disciplină exclusiv pentru luciditate.
Prima disciplină, Arta lucidităţii (sau a conştientizării), reprezintă primul pas către atingerea libertăţii personale, căci nimeni nu poate fi liber dacă nu ştie cine este, unde se află sau ce fel de libertate caută. Această disciplină ne ajută să ne dăm seama de ceaţa care există în mintea noastră, să înţelegem că noi visăm tot timpul. Arta Lucidităţii ar mai putea fi numită şi Arta Adevărului.
Cea de-a doua disciplină toltecă, Arta Transformării, ne învaţă cum ne putem schimba visul vieţii personale. Scopul celei de-a doua discipline constă în a pune ordine în haosul provocat de mitote - toate acele voci din interiorul minţii noastre -, în a ne înfrunta temerile, în a le transforma şi a obţine rezultate eficiente. Rezultatul pe care îl dorim este libertatea de a ne trăi propria viaţă, nu viaţa Parazitului sau a sistemului nostru de convingeri. Arta Transformării poate fi realizată prin schimbarea legămintelor pe care le-am făcut cu noi înşine şi prin reprogramarea minţii noastre aşa cum dorim. Cele Patru Legăminte reprezintă o sinteză a Artei Transformării. Stăpânirea primelor două discipline conduce la eliberarea minţii de Parazit, care permite practicarea celei de-a treia discipline.
Arta de a iubi, sau Controlul Intenţiei. Din perspectiva toltecă, iubirea sau intenţia reprezintă acel aspect al vieţii care permite transformarea energiei. Acest aspect este viaţa însăşi, care este sinonimă cu iubirea necondiţionată. Tot ce există a fost creat din iubire, căci totul a fost creat de Dumnezeu sau de Viaţă. Controlând iubirea, noi ne putem controla visul vieţii noastre, iar atunci când dobândim măiestria în toate cele trei discipline, devenim una cu Dumnezeu. Orice acţiune a noastră devine atunci parte integrantă din Fiinţa Unică. Acesta este scopul suprem al toltecilor."


Articol preluat!

La multi ani!

Imi doresc ca noul an sa ne aduca tuturor,tot ce e mai bun si mai frumos pe lume!
Imi doresc ca fiecare dintre noi sa fie fericit alaturi de acea/acel TU,a fiecaruia dintre noi.
De ceva timp,cam de o luna,lucrez la o carte,da....am inceput sa scriu o carte.
Incurajat fiind de o colega de servici,lucrez la un volum......despre care va voi scrie un pic mai tarziu.....mai in detaliu!:)))
Distractie placuta in continuare!

Cum poate pasiunea pt ce faci,sa transforme obisnuitul in extraordinar!

Recomand tuturor cartea''Factorul Fred-Mark Sanborn'',va schimba multe concepte si viziuni!

The Leader Who Had No Title

Recomand cartea!

Maxima zilei!

Super tare maxima asta si foarte adevarata:

"O femeie poate ierta cateodata un barbat care incearca sa o seduca, dar niciodata pe barbatul care rateaza o ocazie atunci cand i se ofera." – Charles Maurice de Talleyrand Perigord

Un adevarat ''imn''!

Adevaratul ''manual'' de coaching,leadership....persuasiune......relationare si tot ce mai doriti!

Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor.

Cartea lui Gary Chapman şi Ross Campbell “Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”, merită să fie cunoscută pentru a prelua diferite principii şi tehnici de interrelaţionare. Cele cinci limbaje ale iubirii ar fi, în concepţia autorilor: mângâierile fizice, cuvintele de încurajare, timpul acordat, darurile şi serviciile, pe care le voi prezenta în articole consecutive.

Ex.:
Limbajul nr. 2 al iubirii : cuvintele de încurajare

Exemplu : Oare tăticul meu mă iubeşte ? Da, pentru că atunci când batem mingea întotdeauna mă încurajează şi după ce terminăm partida îmi spune : Îţi multumesc că ai jucat cu curaj. El susţine că important nu este să câştigi neapărat, ci să te străduieşti cât mai mult. Philip, având paisprezece ani, continuă : Uneori mai şi greşesc. Dar îmi spune să nu-mi fac griji. El este convins că o să mă îndrept dacă voi continua să mă străduiesc la maximum.



Cuvintele sunt foarte puternice în privinţa comunicării iubirii. Cuvintele afectuoase şi tandre, cuvintele de laudă şi de încurajare, cele care dau un imbold pozitiv, toate spun ţin la tine .Aceste cuvinte sunt ca un balsam pentru suflet ; ele hrănesc interior copilul, dându-i sentimentul valorii de sine şi al siguranţei. Deşi asemenea cuvinte se spun cu usurinţă, ele se uită greu. Copilul luptă pe baza acestor cuvinte de încurajare, o viaţă întreagă.

Pe de altă parte însă, vorbele tăioase care dovedesc diverse frustrări pot dăuna părerii bune despre sine a copilului şi pentru a arunca îndoieli asupra capacităţilor sale. Copiii sunt convinşi că noi credem sincer ceea ce le spunem.

Copiii receptează mesaje emoţionale cu mult înainte să poată înţelege cuvinte. Tonul vocii, blândetea, atmosfera afectuoasă, toate comunică o căldură emoţională şi multă iubire. Toţi părinţii vorbesc cu sugrarii lor şi ceea ce înţeleg aceştia depinde de ceea ce văd pe chipul nostru şi de suntele afectuoase combinate cu apropierea fizică.

Afecţiunea şi iubirea înseamnă exprimarea recunoaşterii existenţei pur şi simplu a copilului. Lauda pe care o aducem în asemenea situaţii se referă la ceva asupra căruia copilul deţine un oarecare control.

Laudele frecvente aduse la întâmplare sunt riscante şi din alt motiv. Copiii se obişnuiesc atât de tare cu ele, încât presupun că este ceva firesc şi se aşteaptă să li se acorde pur şi simplu. Când se află în situaţii în care nu sunt lăudaţi, consideră că ceva nu e în regulă şi intră în panică. Atunci când întâlnesc alţi copii care nu primesc asemena încurajări, încep să se intrebe de ce simt ei nevoia să fie veşnic lăudaţi.

Desigur că dorim să ne lăudăm copiii, la care ţinem atât de mult, dar lauda trebuie să fie sinceră şi justificată. Astfel poate fi considerată o formă de linguşire, pe care o pot echivala cu o minciună.

Restul il veti in carte! :)

Ceva de .....sambata seara......sau......sambata noaptea,mai degraba...dati cu biciul,fratilor! :))))

Un ''stil'' de management,inca practicat (din pacate)....nu la noi....''pe alte meleaguri''! :)))

Un spectacol superb,toata lumea ar trebui sa aibe sansa sa-l vada!

Maxima zilei!

Cea mai coplesitoare forta majora sub presiunea careia suntem uneori constransi sa lucram este propria noastra constiinta.

Body Language: How good are you interpreting it?

Despre persuasiune-Robert Cialdini

Despre atitudine.....despre alegeri......

CEVA DEOSEBIT- ROBIN SHARMA!

LOREDANA-IUBI,IUBI

Din nou despre vanzari!

Daca vreau sa vad in actiune un adevarat artist al tehnicilor de vanzare, in loc sa ma duc la niste firme renumite, n-am decat sa trag o fuga pana la magazinul mamei mele. (Mama gestioneaza la periferia orasului Genova un modest magazin de papetarie, jucarii, cadouri, carti pentru scoala... nimic deosebit. Si trebuie sa spun ca nu a urmat mai mult de opt clase, ca sa nu mai vorbim de cursuri de vanzare sau marketing; are magazinul ei de aproape cincizeci de ani si, spre disperarea mea si a surorii mele, la 72 de ani nu manifesta nici o intentie de a iesi la pensie!) Deci, daca stau nu mai mult de o ora la magazinul ei, mi se intampla sa asist la dialoguri de genul urmator:

- Buna ziua, doamna Rita, dati-mi un pix, va rog.
- Da, buna ziua. Pentru cine este pixul?
- Pentru copilul meu.
- A, l-am vazut alaltaieri, ce repede creste. Oricum, fiindca este la scoala ar fi bine sa luati trei pixuri - unul rosu, unul negru si unul albastru, ca sigur are nevoie. Ce mai face sotia dvs.? (Urmeaza doua minute de palavrageli despre sotie.) Apropo, stiu ca invatatorul copilului este cam sever si ca nu prea ii plac greselile pe caiet: mai bine punem si o guma de sters. Ati vazut ce minune este guma asta noua, care permite stergerea oricarui tus fara sa ramana vreun semn?
- Serios? Stati ca vreau si pentru mine. (Urmeaza alte doua minute de discutii despre faptul ca, in ziua de astazi, copiii au prea multe facilitati si in aceste doua minute alte rechizite, mai mult sau mai putin necesare, se adauga pe tejghea.)
- Bine, asta e tot. Totusi, mi se pare pacat sa puneti toate aceste lucruri noi intr-un penar vechi. Uitati aici ce minune, un penar desenat cu personaje din desenele animate care se dau acum la televizor. (Urmeaza o alta discutie despre copiii care se uita prea mult la televizor, timp in care mama ii arata clientului un ghiozdan pentru carti - Unul similar a cumparat chiar alaltaieri vecinul dvs., apoi niste caiete si alte materiale...)

Si, dupa ce bietul om care intrase pentru a lua un pix iese cu doua genti pline, mama se uita la mine si imi spune: Ei, ce are de spus marele expert in tehnici de vanzari despre mama lui? Iar marele expert (adica eu) ridica ochii spre cer si se da batut...
Secretul vanzarilor este foarte simplu
Trebuie sa admiram talentul mamei mele in a folosi instinctiv toate tehnicile de convingere posibile, dar sa evidentiem un lucru fundamental, fara de care performantele de mai sus nu ar fi posibile: magazinul mamei este de foarte mult timp acolo si prin fata lui trec toate femeile care au copii la scoala, ca urmare el a devenit locul unde se concentreaza toate barfitoarele din zona si unde ajung toate zvonurile despre locuitorii cartierului. Si rezultatul e ca, atunci cand un client intra in magazin, mama stie deja ce il poate interesa, cat isi poate permite sa cheltuiasca, ce ii fac copiii, cum se-ntelege cu sotia s.a.m.d. Si, discutia fiind foarte personalizata si foarte prietenoasa, clientul nu se simte niciodata fortat sa cumpere, ba dimpotriva: el chiar ii multumeste mamei pentru ca i-a adus aminte de lucruri de care ar putea sa aiba nevoie... (Sa nu mai spun ca odata am adus-o la un en gros si am vazut ce inseamna intr-adevar marketing pesonalizat. Fiecare obiect pe care l-a cumparat era din start destinat cuiva: Asta, desigur, il va cumpara doctorul pentru sotie, de lucrul acesta va avea nevoie femeia de la patiserie, asta il luam pentru dl. Cutarescu s.a.m.d. Bineinteles, am intrebat-o unde tine dosarele locuitorilor cartierului, dar, nestiind nimic despre Romania si despre dosarele Securitatii, nu a facut nici o legatura si nu s-a suparat!) Oricum, toata povestea asta demonstreaza un lucru care, pe cat este de evident, pe atat este de neglijat: cheia succesului in afaceri consta in satisfacerea dorintelor clientului si este imposibil sa satisfaci o dorinta daca nu stii inainte care este aceasta.
Informatia inseamna putere
In timp ce oricine poate vinde un pix daca ii se cere un pix, a vinde ceva care nu ti s-a cerut presupune o cunoastere foarte precisa a consumatorului. Nu intamplator firmele serioase cheltuiesc o buna parte din bugetul lor pentru a face cercetari de piata in vederea intelegerii si descoperirii produsului ce trebuie scos pe piata si a felului in care produsul trebuie prezentat clientilor.
Fiindca putini dintre noi isi pot permite o cercetare de piata serioasa, avem nevoie de un mod rapid si eficient care sa ne permita sa cunoastem care sunt exigentele unui client. Si, pe cat de stupid si banal poate parea, solutia este una singura: sa punem intrebari! (De fapt, o cercetare de piata nu este nimic altceva decat o serie de intrebari.) Vanzatorul care prezinta un produs fara sa verifice inainte daca ceea ce are de oferit corespunde dorintelor clientului nu poate ajunge decat la un esec total.
Orice intrebare bine pusa ne va da o informatie in plus, care ne permite cunoasterea clientului si prezentarea celui mai eficient produs; si asta indiferent daca negocierea se intampla la un mic chiosc, la un mare magazin, la o intreprindere... unde vreti. Informatia inseamna putere si intrebarile constituie mijlocul de a obtine aceasta informatie.
Vom vedea in viitor cum poate fi folosita aceasta informatie, prin ordonarea si reformularea ei, in vederea prezentarii produsului. Pentru moment, sa vedem cam ce intrebari trebuie sa punem clientului, pentru a afla exact ce anume doreste acesta. Intrebarile vor fi, de obicei, de genul: Cine? Ce? Unde? Cand? Cum? si De ce? Astfel, daca gestionam o agentie imobiliara, iata cateva lucruri pe care trebuie sa le stim inainte de a-i face clientului o propunere:
Ce carateristicei trebuie sa aiba casa (numarul de camere, numarul de metri patrati, zona in care sa fie situata etc.)?
Cine va folosi casa?
In cat timp ii trebuie?
Unde locuieste acum clientul?
In momentul de fata, clientul este chirias sau proprietar?
A vazut deja alte oferte?
A folosit in trecut serviciile unei agentii imobiliare?
S-a gandit deja la un pret aproximativ?
Clientul dispune de acesta suma sau are nevoie de o finantare?
Decizia de cumparare va fi luata de el sau de altcineva? S.a.m.d.
Evident, fiecare firma, fiecare afacere, fiecare produs va avea setul lui de intrebari, asa ca nu are sens sa propunem exemple care ar umple zeci de pagini. Importante sunt doua lucruri:
1. Seria de informatii - si de intrebari relative - de care avem nevoie nu poate fi improvizata pe loc, ci trebuie pregatita cu grija. Asa ca analizati produsul sau serviciul pe care il oferiti si stabiliti intrebarile care va pot ajuta sa descoperiti daca produsul se potriveste sau nu cu ceea ce doreste clientul. Chiar daca unele chestii vi se pot parea banale si evidente, puneti-le pe hartie - s-ar putea sa fiti surprins de ce veti descoperi.
(ATENTIE - nu caracteristicile tehnice ale produsului conteaza, cum deja s-a scris, ci felul in care produsul poate fi de folos clientului.)
2. Aceste intrebari trebuie sa fie clare in mintea voastra, dar ele trebuie adresate in felul cel mai natural cu putinta, cu pauze, comentarii etc. Potentialul client trebuie sa aiba senzatia ca discuta cu un consultant prietenos, nu cu un ofiter de politie!
Deocamdata, asta e tot. Vom vedea data viitoare cum putem folosi informatiile obtinute pentru a atinge adevaratul scop, adica cresterea vanzarilor. Spor la lucru!

Articol preluat!